CRUCEA - PUTEREA LUI DUMNEZEU sau AMULETĂ ?

Căci cuvântul crucii este nebunie pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 CORINTENI 1,18). Suntem în perioada anului Liturgic, când se cuvine , mai mult ca oricând, să vorbim despre cruce, avem duminica dinaintea şi după Înălţarea Sfintei Cruci iar în centru acestor două zile Praznicul Înălţării Sfintei Cruci.. Facem un scurt popas şi ne gândim la modul în care este azi receptată Sfânta Cruce. Fiecare rugăciune sau serviciu divin începe şi se termină cu semnul Sf. Cruci. Modul în care ne facem cruce spune multe despre felul în care percepem acest gest. O cruce făcută în grabă, nu ne va convinge că e putere lui Dumnezeu. Crucea este ALFABETUL creştinului, ştii şi îţi faci cruce corect mergi mai departe, altfel te poticneşti înainte de a începe urcuşul. Vedem Crucea pe Biserici, la diferite monumente ale eroilor, pe acoperișurile caselor, la răspântiile de drum, pe hotar , în casele multor oameni, este purtată la gât de la simplu fir de aţă până la cele mai scumpe metale, o întâlnim agăţată de oglinda retrovizoare în maşini sau pe portbagajul acestora, de ce nu tatuată în diferite părţi ale corpului, este desenată de cei mici şi de cei mari, pecetluiește mormântul, sigur că voi cei ce citiţi mai puteţi adăuga şi alte locuri unde găsim crucea. Am spune ce minunat! Dar să nu ne entuziasmăm prea repede. Întrebare firească, toţi conştientizăm semnificaţia CRUCII? Ştim că prim cruce devenim mărturisitori şi dacă se cere martiri? Ne asumăm acest lucru? Sau purtăm crucea "doar să fim feriţi de rele" pe când crucea înseamnă suferinţă, cât de departe suntem de Cruce..... Crucea este asumare, suferinţă şi abia apoi Biruinţă. Trebuie să recunoaştem că pentru mulţi creştini crucea a devenit o amuletă ( din semiticul hamalet = ceea ce se poartă, prin latină amuletum, din franceză amulette, este un obiect mic căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc și de a-l apăra pe cel care îl poartă de influențele malefice ale duhurilor rele.) pe care o purtăm doar să fim ocoliţi de "ghinioane". În faţa Crucii stai, meditezi, te pleci, te întristezi, te bucuri şi spui BUCURĂ-TE SFÂNTĂ CRUCE! că prin tine s-a dezlegat păcatul. Dar cum va spune acest lucru cel ce poartă acest semn la gât sau îl are în casă sau în maşină sau îl vede pe Biserici sau la răspântii de drum, când în prezenţa Sa (a Crucii şi implicit a lui Hristos că nu se pot despărţi ) îşi "dezleagă" o ţigară, un banc (mai ales deochiat), o înjurătură, o bârfă, un adulter, o beţie, o ceartă. Mai este crucea asumată sau a devenit un simplu obiect de decor ori o amuletă necesară? Să luăm aminte la acest aspect din viaţa noastră duhovnicească şi la cuvântului sf. Ap. Pavel ”Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (GALATENI 6,14);