DUMINICA SFINȚILOR ROMÂNI

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Ziua Iei românești

imagini preluate de pe ziarullumina.ro

RUSALII - 2019

Suntem creștini – pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă

  preluat:iunie 12, 2019 / Jurnaldemigrant

 

 

Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei.

La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și mirosea bine. Și avea candela aprinsă și busuioc la icoana cu ștergar. Avea o soba de fier, cu rolă. Și pat la geamul dinspre drum. Mi-era cald și bine și liniște. Cu muntele în față, căsuța părea de turtă dulce.

Nu avea multe bunătăți. Era o simplitate ce te copleșea. Fragi cu zahăr. Sau zmeură pe săturate. Sau dulceață de soc. Dar nimic nu se compara cu lumina ce cobora din candelă. Cobora peste tot. Peste noi, peste pernele puse la milimetru, peste peretele cu icoane, ce avea streșini din ștergare apretate.

Apropo, știți de ce noi românii, ori mai bine spus, bunicii noștri, cinsteau icoana înconjurându-o cu un ștergar frumos alcătuit? Multe răspunsuri se găsesc. Eu mă gândesc doar la faptul că icoana și Sfântul din icoană, sunt „înfășați” precum un bebeluș de către mama sa. Ca să-i fie bine și cald. Așa au înțeles strămoșii noștri să aibă grijă de Dumnezeu. Să-i fie bine și cald în casele noastre, ale românilor.

Am cunoscut o bătrână, care în serile de iarnă, mergea și plângea în fața troiței întroienite de zăpadă și ger – plângea pentru Hristosul răstignit ce rămânea afară, în timp ce noi, ceilalți, mergeam să ne bucurăm la căldură…

Și nu de ieri, ori de azi, românii, au știut ce este o icoană. Și cum să se raporteze la ea. Dincolo de teologia icoanei, întreabă pe orice român, credincios sau ateu, ortodox sau musulman, dacă știe sau ba, că acea bucată de lemn este un simbol religios?

Noi, creștinii mărturisim faptul că în icoană avem prezența chipului lui Dumnezeu. Este un adevăr. Pentru noi, mulți sau puțini. Duși sau nu la biserică, practicanți sau nepracticanți. Este însă doar adevărul nostru și nu obligăm pe nimeni să creadă în el.

Când un simbol, adică ceva foarte important, pentru o anumită categorie de persoane este călcat în picioare, chiar și sub scuza artei teatrale, situația devine problematică. Cu toții ne amintim de Charlie Hebdo și sfârșitul nedorit de către nimeni, al unui gest de „luare în căruță” al unui simbol. Tot religios…

Dar noi suntem creștini. Iar pe icoanele noastre se poate tăia și ceapă…

Două poze din prima zi de la Pride Cluj-Napoca. Trei bărbați și o domnișoară îmbrăcați în haina monahală mănâncă ceva, probabil pâine, de pe o icoană cu Iisus Hristos. Cineva taie o ceapă…pe icoană.

Hristosul din icoană, pentru noi creștinii, plânge. Și nu plânge de la mirosul puternic al cepei. Plânge, din pricina drumului ales de către un popor ce a fost odată evlavios. Când a fost greu pentru țară, pentru neam, pentru familie, am alergat la icoane după ajutor. Tot poporul. Timpul a trecut, noi cu religia am rămas în Evul Mediu Timpuriu, iar acum alții, strănepoți ai sfinților de odinioară, au ajuns să creadă că a face artă înseamnă a tăia solzișori ori cubulețe, ceapă pe icoane. Spre hazul și acceptarea unora.

Unora, cărora nimeni nu le-a zis vreodată că nu-i acceptă. Ba chiar îi și iubim și ne rugăm pentru ei!

Toate persoanele au dreptul de a-și manifesta religia sau convingerea, fie individual, fie împreună cu alții, atât în public, cât și în privat, prin cult, practici și învățătură, fără teama de intimidare, discriminare și ce mai doriți dumneavostră. Încălcările sau abuzurile împotriva libertății de religie sau de convingere, comise atât de actorii statali, cât și nestatali, sunt o crimă. Indiferent că este vorba de o icoană, o semilună, o stea davidică sau un compas masonic, ați bate joc de un simbol, este o jignire profundă. Pe care nimeni în această lume nu o merită.

Dar noi suntem creștini. Și pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă. Noi putem înțelege. Pentru că așa ne-a învățat Hristos care a murit pentru toți. Chiar și pentru acești actori, strănepoți de Sfinți români. Hristos sigur i-a iertat pentru mirosul de ceapă. Și noi i-am iertat! Ori măcar încercăm. Însă mă tem că, bunicii lor, străbunicii, neamul românesc ce a învelit icoana în ștergar ca într-un scutec, îi va ierta mai greu…

La final, cu toată iertarea desprinsă din chipul plâns a lui Hristos se naște totuși, o întrebare. Pentru noi, cei care ne mai simțim români și crestini – spre ce ne îndreptăm, unde ne vedem oare viitorul? Ca neam!

SÂMBĂTĂ, 15.06., DE LA ORA 09.30, PARASTASUL DE OBȘTE - MOȘII DE VARĂ

Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.
S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt. Din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. În mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială (Triod și Penticostar):

    a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi
    b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).

Aceste două sâmbete poartă denumirea generică de „moși” (prima – Moşii de iarnă, iar cea de-a doua – Moşii de vară), deoarece în aceste zile îi pomenim pe părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiți întru Domnul. În limba greacă, aceste zile se numesc ψυχοσάββατον (Sâmbăta sufletelor), iar în slavonă, Subbota roditelskaia.
În ceea ce privește pomenirea Moşilor de vară, textul liturgic din Penticostar arată faptul că în această zi ne aducem aminte de „creştinii care au adormit în credinţă: părinţi, strămoşi, bunici şi străbuni, fraţi şi prieteni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domni, pe cei de laolaltă şi sihaştri”, pentru toți aceştia rugându-L pe Dumnezeu astfel: „Odihneşte-i, Doamne (...), unde sunt mulţimile tuturor drepţilor şi unde este sălaşul sfinţilor Tăi”.
Alte pasaje din cadrul slujbei din această zi ne mai spun că rugăciunea de pomenire se face și pentru cei care au avut parte de moarte năprasnică: „Pe cei ce au sfârşit sfâşiaţi de fiare, Hristoase, şi pe care peştii i-au înghiţit, pe care cutremurul, surparea pământului ori prăpastia i-au îngropat (…), pe cei ce i-au ucis sabia, cuţitul şi focul, izbitura răutăţilor, despicarea stâncilor şi tâlharii, foametea şi ciuma”, rugându-ne ca Mântuitorul să-i izbăvească pe dânșii „de groaza cea de acolo”.
În sensul acesta, trebuie să știm și că duminică, de Rusalii, în cadrul slujbei Vecerniei, se citesc șapte rugăciuni, dintre care una exprimă clar faptul că păcatele pot fi iertate și după moarte. Este vorba despre cea de-a cincea, a „plecării genunchilor”, care ne arată că rugăciunea Bisericii este atât de puternică și ascultată de Dumnezeu, încât are puterea de a salva sufletele din iad, ale celor care au plecat din viața aceasta nepregătiți sufletește:

„Stăpâne atotțiitorule, Dumnezeule al părinților și Doamne al milei (...), Cel ce măsori anii celor vii și rânduiești ceasul morții, Cel ce duci și scoți din iad (…), Care şi la acest praznic cu totul de­săvârşit şi mântuitor ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad (…), auzi-ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai ­înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în lăcaşurile drepţilor şi fă-i vrednici de pace şi de iertare”.

Astfel, îi pomenim pe cei adormiți ai noștri în această zi, pentru ca şi ei să se împărtăşească de mângâierea Sfântului Duh Care S-a pogorât la Cincizecime peste Apostoli şi Care îi adună adună în comuniune pe cei înstrăinați sau diferiți unul de altul. Tot în acest sens, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că, în această sâmbătă, „Biserica iarăşi pomeneşte pe cei adormiţi pentru că, fiind sărbătoarea pogorârei Sfântului Duh, harul divin să se resfrângă şi asupra sufletelor încărcate cu povara păcatelor şi să le uşureze din munca cea grea a vinovăţiei lor”.
Până astăzi, după datinile strămoșești, în satul românesc se oferă, în sâmbăta Moșilor de vară, colivă sau colaci unși cu miere, dar și vase și căni din lut umplute cu cireșe, vin, apă sau lapte cu orez, folosite numai cu această ocazie și numite „moşoaice”. În Bucovina și în alte zone din țara noastră, pomenile amintite sunt trimise vecinilor încă de la primele ore ale dimineții.
Așadar, credincioşii trebuie să ştie că sunt datori, în această zi, să îi pomenească pe toţi strămoşii şi moşii lor şi pe toţi cei din veac adormiţi, în cadrul slujbei de parastas care se săvârşeşte în toate bisericile, la finalul Sfintei Liturghii.

Patriarhia Română a luat act cu profundă indignare de spectacolul de teatru „Eu sunt. Și?” prezentat la Cluj-Napoca în cadrul „Săptămânii Mândriei” a minorităților sexuale.

Conținutul indecent al acestei reprezentații include folosirea batjocoritoare a unor simboluri religioase creștine, mesajul transmis fiind unul deliberat blasfemiator.
Asemenea atitudini jignitoare la adresa covârșitoarei majorități a românilor, etichetarea negativă a credincioșilor creștini, ofensarea repetată a sentimentelor religioase dezbină societatea şi denotă intoleranță tocmai din partea acelora care fac apel în mod insistent la toleranță.
Considerăm că este vorba de un act de propagandă ideologică anticreștină, care nu poate fi scuzat sub pretextul unei manifestări așa-zis artistice.
Amintim că Legea cultelor 489/2006, la art. 13, alineatul 2, stipulează că „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de defăimare și învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.
În consecință, pledăm pentru respectarea legii în spiritul și litera ei. În acelaşi timp, îndemnăm la promovarea decenței în spațiul public, ca premisă pentru o reală toleranță.

Cu toleranța pe toleranță călcând...

Luni a început la Cluj-Napoca săptămâna minorităților sexuale. În prima zi având loc trei evenimente: o expoziție de fotografii, o istorisire a poveștilor de viață ale homosexualilor și un spectacol de teatru. Acesta din urmă a stârnit reacții puternice din cauza conținutului provocator la adresa sentimentelor și simbolurilor creștine.

În cadrul reprezentației intitulate „Eu sunt. Și?”, jucate la „Casa Tranzit” din Cluj, actorii, îmbrăcați parțial în haine călugărești ortodoxe, au tăiat ceapă pe o icoană catolică reprezentându-L pe Iisus Hristos, folosită pe post de tavă. Totul pentru a aborda „problema identității sexuale prin prisma ambelor tabere (pro/contra) într-o cheie ironică”, pornind de la „situația lagărelor de concentrare pentru gay din Cecenia”, conform descrierii organizatorilor.

Spectacolul a declanșat un val de indignare în mediul on-line, dintre care cităm reacția jurnalistului Paul Gabriel Andrei, care a postat marți pe Facebook un îndemn la depunere de plângeri către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lezarea sentimentelor comunității creștine de către acest gen de manifestări. 

„Toleranță? Toleranță zero. Cred că e cazul să nu o mai dăm de gard, scuzați-mi expresia. Până aici!

Suntem în iunie, o lună confiscată de mișcarea LGBTXYZ. Cu ocazia aceste luni se întâmplă tot felul de chestii "minunate", cum ar fi Google care-și schimbă logo-ul în culorile curcubeului, Disneyland, tărâmul copiilor, care-și închiriază spațiile unor astfel de manifestări sau parade colorate pe tot globul pământesc.

Cu lucrurile acestea poți trăi, nu ne convin unora, dar putem trece peste. Oricum nu te poți opune unei "mașinării" cu asemenea motoare.

Dar hai să vedem două poze din prima zi de la Pride Cluj-Napoca. Trei bărbați și o domnișoară îmbrăcați în haina monahală mănâncă ceva, probabil pâine, de pe o icoană cu Iisus Hristos.

Pozele fac parte din spectacolul "Eu sunt. Și?” care a fost pus în scenă ieri, de la 20:00. Actorii sunt Oana Nemeș, Bogdan Gontineac, Paul Sebastian Popa și Dragoș Lupău; dramaturgie și concept: Dan Boldea; regia: Lorán Betty. Ca să cunoaștem oamenii implicați.

În programul spectacolului scrie că acesta "abordează problema identității sexuale prin prisma ambelor tabere (pro/contra) într-o cheie ironică și aproape autoironică. Spectacolul este un colaj de idei, rezultatul unei introspecții individuale și colective"

Deci ce vedem aici e ceva ironic, ne spun oamenii, nu trebuie să se simtă nimeni atacat, nicidecum nu asistăm la o blasfemie! Ei bine, ba da, eu mă simt atacat și tocmai am făcut o sesizare și la CNCD pentru așa mizerie. Aș sugera oricui să facă acest lucru. Adresa de mail a consiliului este support@cncd.org.ro.

Intrarea a fost liberă, doar copiilor sub 16 a fost interzisă. Sunt curios dacă a fost cineva la intrare să verifice vârsta participanților. Totodată aș fi curios să văd câți oameni au asistat la acest "show", ar fi interesant. De ce nu, să vedem reportaje prin diferite publicații legate de aceste aspecte.

Cum să mai vii să pretinzi toleranță când voi faceți așa ceva? Cu ce drept te mai dai discriminat dacă tu iei la mișto simbolul cel mai de preț al creștinismului? Cum să mai acceptăm integrarea ta în mijlocul nostru dacă tu arăți că dai doi bani pe ceea ce noi respectăm mai mult?

Aștept o reacție virulentă din partea autorităților, din partea mass-mediei și din partea societății în fața acestor manifestări.

Așa ar fi normal. Dacă nu, atunci suntem toți complici. Aici nu e vorba că ești sau nu creștin, ci de capacitatea ta de a înțelege că așa ceva nu este normal, indiferent că ești ortodox, ateu, budhist, islamist sau ce mai vrei tu.

Respectă-mă ca să te respect!”, a scris jurnalistul Paul Gabriel Andrei pe contul personal de socializare.

preluare de pe activenews

SFÂNTUL MASLU

Premierea participanților la programul catehetic ”Cresc frumos, lângă Hristos!”

1 iunie 2019