Supărat pe om, Dumnezeu a ales anul acesta să nu îl viziteze de Paști. De ce ar mai veni? Îl luăm în derâdere de sute de ani. L-am scos din case și din școli, L-am alungat din biserici. Lumea are azi alți idoli

Judecătoarea Adriana Stoicescu, șefa Tribunalului Timiș, a postat un text pe Facebook în care spune de ce crede că anul acesta Dumnezeu a ales să nu-l mai viziteze pe om. „De ce ar mai veni? De ce ne-ar mai crede? Îl luăm în derâdere de sute de ani. L-am scos din case și din școli.

L-am alungat și din biserici și am pus în locul Lui tarabe. Ne folosim de El doar când ne e greu”, scrie judecătoarea într-o radiografie lucidă a vremurilor noastre, în care sărbătorile Nașterii și Învierii Domnului s-au transformat în pretexte pentru orice altceva. 

Acesta este textul:

„Supărat pe om, Dumnezeu a ales anul acesta să nu îl viziteze de Paști.

De ce ar face-o?

De ani buni am transformat Crăciunul într-o petrecere cu rochițe roșii și scurte.

O alergătură disperată după cadouri inutile, doar pentru a bifa încă o sărbătoare petrecută cum se cuvine, nu-i așa, în familie.

De cele mai multe ori, în spatele ușilor închise, dincolo de beculețe și ornamente, oamenii se regăsesc în aceeași minciună, pigmentată cu certuri, cu violență și ură.

Sau multă, infinita, dureroasă indiferență.

Acolo nu e loc pentru El.

Paștele a devenit un necesar pretext al unor petreceri zgomotoase, cu și mai puține haine decât de Crăciun.

Dudui pline de pioșenie ne învață să ținem postul corect, să trăim cu Dumnezeu în suflet; apoi ne mărturisesc, pline de evlavie, clipind din genele false, cum vor petrece ele Sfintele sărbători, în cluburi de fițe, cu șampanie de 2000 de euro, după ce au dat o fugă să ia nițică Lumină, fără să le treacă măcar prin cap ce ar putea însemna asta.

Crăciun sau Paște, le-am transformat în orgii alimentare, cu mâncăruri udate din belșug cu alcool, totul culminând cu vizite la urgență sau un cuțit înfipt într-un comesean care ne-a furat, în urmă cu jde ani, caii de la bicicletă.

Printre mese întinse și pline, simbol de netegăduit al fibrei creștine tradiționale, ne prefacem că înțelegem.

Că simțim.

Că trăim.

De ce ar mai veni?

De ce ne-ar mai crede?

Îl luăm în derâdere de sute de ani.

L-am scos din case și din școli.

L-am alungat și din biserici și am pus în locul Lui tarabe.

Ne folosim de El doar când ne e greu.

Îi batjocorim pe cei care cred. Credința este desuetă, iar lumea are azi alte preocupări și alți idoli.

De fapt, Și-a dat seama de mult că jucăm la cacealma.

A acceptat că, în tot timpul asta, am trișat. E firea umană, Și-a spus.

A sperat mereu că vom înțelege, doar suntem creați dupa Chipul Său.

Dar, în final, a obosit, probabil să ne mai aștepte.

Să nu ne amăgim.

Virusul nu va schimba nimic.

Vom mai fi pioși o lună-două. Ne vom ruga mai abitir acum, pentru ca la anul, pe vremea asta, să râdem iar de cei care își fac cruce când trec pe lângă o biserică.

Vom mai fi darnici o lună-două, făra a uita, însă, să precizăm suma, că doar nu o sa ratăm prilejul de a arăta cât de buni și generoși suntem.

Vom citi sau cel puțin vom posta coperți de carți la modă.

La anul pe vremea asta vom fi iar la gratar și mici și bere și orice altceva pentru că, nu-i așa, cărțile sunt o pierdere de timp.

În timpul asta, supărarea Lui e infinit mai mare decât a noastră.

E mult mai îndurerat decât noi acum.

Suferința Crucii se repetă iar și iar, fără ca cei pentru care a fost acolo să înțeleagă că nu putem exista fără El.

Că dincolo de dogme și teorii, de doctrine și filozofii, singurul mare adevăr care va rămâne este imensa Lui iubire față de micile vietăți care se cred și se proclamă stăpânii Universului, care cred că pot muta munții și schimba cursul apelor, care cred că pot ajunge pe alte stele, dar care se prabușesc ca un castel de cărți de joc în fața suferinței reale”.

 

 

preluare de pe activenews.ro

Rugăciunea acestei duminici

Să ai grijă ......

Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Andrei la praznicul Bunei Vestiri, ...

PS Benedict Bistrițeanul | Bună Vestire în șapte cuvinte către „Biserica de acasă”

Atmosfera pe care o resimțim în aceste zile este una în note grave, care solicită o participare întru totul vigilentă și deplină. Se impune actualizată acea lucrare ascetică esențială în viața creștinului – trezvia, pe care aș traduce-o simplu cu străduința maximă de „a fi  aici și acum”, de a intui prilejul. Timpul dintr-o dată capătă alte valențe, iar desfășurarea vieții se întâmplă pe coordonate diverse față de cele de acum câteva săptămâni. În cuvintele Sfântului Pavel, această stare este descrisă succint și responsabil: „fiindcă știți în ce timp ne găsim, este chiar ceasul să vă treziți din somn; acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13, 11-12).

Timpul se apropie mai mult de veșnicie în sensul intensității cu care viața este trăită și al rapidității succesiunii evenimentelor. Fapte banale par să resusciteze vieți, gesturi neînsemnate devin născătoare de mari bucurii, iar unele cuvinte simple reușesc să însoțească singurătăți. Acesta este timpul mântuirii ca judecată personală, dar și colectivă. Este momentul de decizie, de alegere a unei căi, a „mea”, dar și a „noastră”. Cuvintele Sfântului Apostol Ioan ne descriu convingător acest timp de criză, vreme de har, moment de cotitură: „Cine e nedrept, să nedreptățească înainte. Cine e spurcat, să spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfințească mai mult” (Apocalipsa 22, 11). Binele poate să crească, dar același lucru se poate întâmpla și cu răul. Viitorul nostru ține de alegere.

În această stare, Domnul este aproape: „Iată, vin curând… Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Începutul și sfârșitul” (Apocalipsa 21, 12-13). Coborând Hristos aievea în viața noastră, dintr-o dată realitatea s-ar vedea altfel, cerul s-ar lumina, soarele ar încălzi lumea, iar orizontul nostru s-ar deschide nesperat de mult.

În mijlocul neliniștii și al fricii, al împrăștierii și al singurătății, al tristeții și al durerii, al învrăjbirii și al luptelor mediatice, se pogoară suav această bună vestire de demult, dar la fel de nouă și acum, și cu destinatari concreți, noi: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac, Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face” (troparul sărbătorii). Acum, aici, este începutul mântuirii. Astăzi ni se binevestește că „Dumnezeu este cu noi”. Numele Celui care vine în lume ni se face cunoscut – Emanuel, „cu noi este Dumnezeu”, așa cum cântăm atât de des în perioada Postului Mare.
Maica Domnului, Mama desăvârșită, chip al Bisericii, a fost singura capabilă să Îl aducă pe Domnul jos. De aceea, bucuria zilei este mare, în mijlocul atmosferei apăsătoare. Despre ea știm că, dintru început, a îmbrăcat de bună voie „Cămașa Vinerii celei Mari” – „prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35) și că suferința lumii este suferința ei. Ea știe să sufere. În fața Crucii, a primit „mandat divin” de a fi Maica întregii lumi – „Iată, mama ta… iată, fiul (fiii) tău” (Ioan 19, 26-27). Acest lucru s-a întâmplat pentru că a fost capabilă să iubească, precum a fost în stare și să sufere. Sfântul Siluan ne spune că cineva, cu cât iubește mai mult, cu atât suferă mai mult. Iar pe Maica Domnului o așează în vârful piramidei dragostei: „Când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea Lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă învierea Lui şi, după înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin. Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul… Aşa cum iubirea Maicii Domnului e nemăsurată şi neînţeleasă, aşa şi întristarea ei e nemăsurată şi neînţeleasă pentru noi”.

În această zi primim și noi bună vestire. Și avem mare nevoie. Plecând de la textul evanghelic o să punctez șapte însoțiri pe cale, mângâieri suave, îmbrățișări discrete, pentru „Biserica de acasă”, de la Maica Domnului. Toate, ca un popas odihnitor, reconfortant, purtător de încredere și aducător de nădejde.

În întâlnirea cu Fecioara Maria, Arhanghelul Gavriil, care a avut șansa să fie mesagerul bucuriei, ne oferă primul cuvânt de mângâiere. Acesta ne încredințează că Domnul este aproape, este cu noi: „Bucură-te, Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28) Avem foarte multă nevoie de acest cuvânt în fața unei singurătăți care se simte profund și care crește. „Nu te lăsa pradă fricii și deznădejdii, nu ești singur, Domnul, prietenul tău adevărat, este cu tine!” Chiar dacă unii vor să Îl declare învins, fugar și nenecesar în aceste vremuri, El rămâne cu noi, numele Său este Emanuel. Avem nevoie să simțim că nu suntem singuri. Într-o lume în care aproapele poate deveni sursă de suferință, Hristos ni se (re)propune în prietenia declarată odată pentru totdeauna. El devine sursa bucuriei și a sensului vieții noastre, mai ales acum.

În continuare, în același verset, primim al doilea cuvânt. Același mesager ne asigură de faptul că, urmând lui Hristos, ne arătăm binecuvântați în mijlocul neamurilor, care aleg altceva – „Binecuvântată ești tu între femei”. „Binecuvântat ești tu între ceilalți, pentru că osebirea de ei o trăiești ca viețuire curată”: „Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți, zice Domnul și de ce este necurat să nu vă atingeți și eu vă voi primi pe voi” (2 Corinteni, 6, 17). Nu este ușor în aceste momente să trăiești frumos, să nu reacționezi, să îi primești pe toți cu inimă bună și întru răbdare, dar, mai ales, cu durere. Reacțiile sunt diverse. Însă tocmai într-o atitudine echilibrată rezidă bucuria alegerii tale și binecuvântarea pecetluirii lucrării tale.

Având conștiința că Domnul este cu noi și încrederea că merită să trăim frumos, primim cel de-al treilea cuvânt de încurajare: „Nu te teme…, căci ai aflat har la Dumnezeu!” (Luca 1, 30). În condițiile date, multe încurajări similare se aud rostite, cu mai mult sau mai puțină siguranță, cu  acoperire sau din simplul motiv de a gestiona situația. Noi ne putem încuraja puțin, însă Cel care a suferit crucea, ba chiar și moartea, are puterea deplină să o facă bine și să fie convingător. El este singurul nemincinos și sigur pe ceea ce spune: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viața” (Ioan 6, 63). Singurul loc unde nu te cuprinde frica este în brațele lui Hristos. Depărtându-ne de El, fricile nasc pui și se transformă în panici. Să nu uităm asta.

Această bună vestire de azi se concretizează în dorința lui Dumnezeu de a se odihni în noi, în inimile noastre, acolo de unde nimeni nu Îl poate scoate afară: „Vei lua în pântece” pe Iisus (Luca 1, 31), Mântuitorul lumii. Acesta este al patrulea cuvânt al zilei. Potrivit tradiției duhovnicești, într-o exprimarea simbolică, o inimă curată, udată de lucrarea bună a virtuții și însoțită de credință, se transformă în pântece fecioresc unde „se zămislește Hristos”, sensul vieții noastre. În felul acesta ne asemănăm Fecioarei Maria și ne facem părtași bucuriei pe care ea a primit-o acum, la Buna Vestire. Devenim noi înșine protagoniști ai evenimentului.

Și acest lucru se va întâmpla prin adumbrirea Duhului și prin protecția lui Dumnezeu Tatăl: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1, 35). Această încredințare este al cincilea cuvânt de bună vestire în acest ceas. Avem nevoie de mângâierea Duhului și de protecția Părintelui. Atât cât omenește este posibil, ne protejăm respectând indicațiile primite, însă, simțim nevoia de mai mult. De Cineva care să ne spună: „Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale” (Psalmul 109, 1; Evrei 1, 13) cu tărie și convingere. Avem nevoie de o mână părintească care să ne ia pe după cap și să ne spună că va fi bine.

O a șasea „asigurare” se referă la caracterul veșnic al Împărăției lui Dumnezeu, pe care o nădăjduim, în așa fel încât „investiția” noastră să fie „justificată”: „Împărăția Lui nu va avea sfârșit” (Luca 1, 33). Împărăția Lui nu e doar ceea ce se vede, ci, mai ales, ceea ce nu se vede, ceea ce vine, ceea ce ne așteaptă. Astfel ne încredințează din nou „îngerul bucuriei”. Într-o lume în care Hristos nu își mai găsește locul cu ușurință, unde Evanghelia Sa este primită cu suspiciune, iar discipolii Săi sunt priviți cu neliniște, este mare nevoie de a proclama încă o dată primatul „ofertei” lui Dumnezeu pentru veșnicie, în fața  frivolelor, deși agresive, oferte ale veacului. Instaurarea confortabilă în lumea aceasta este o minciună, demascată de Hristos și Evanghelia Lui. Iubim lumea cu ale sale lucruri bune, însă doar în perspectiva vieții veșnice, pe care Hristos singur ne-o promite.

La final, al șaptelea cuvânt este cel mai puțin omenesc și, prin caracterul său specific, atinge și distruge previziunile și prospectivele „calculate” și „definitive” ale lumii de jos, circumscrise rânduielii omenești. Situația este grea, iar viitorul incert, însă un lucru să nu uităm: „La Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (Luca 1, 37). El este salvarea noastră. Acesta este ultimul cuvânt al mesagerului bucuriei.

Și acum răspunsul și rugăciunea omului: „Iată, robul/ roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). „Te rog, Doamne, să mă faci părtaș acestei bunei vestiri, de care am atâta nevoie, eu și neamul meu”.

Prăznuim în tăcere anul acesta sărbătoarea Bunei Vestiri, hramul Mitropoliei noastre, când se împlinesc nouă ani de la întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei ca Mitropolit. Însă într-o tăcere lucrătoare, în care Duhul ne reconstruiește și ne reconfigurează pentru viața cea nouă. Părintele eparhiei noastre veghează, treaz și rugător, îngenunchează, smerit și în durere, și nădăjduiește, întru răbdare și încredere, pentru copiii săi – „Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (Isaia 8, 18). Întru mulți ani, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit!

† BENEDICT Bistrițeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

preluare de pe: www.mitropolia-clujului.ro

Cazul de la Cluj. Să rămânem oameni!

Pentru că la Cluj niște oameni au primit Sfânta Împărtășanie cu aceeași linguriță, au tăbărât mulți ca fiarele asupra preoților, credinței, Bisericii.

Acum nu știu dacă din grijă pentru “inconștienții” care s-au “contaminat” cu Trupul și Sângele Lui Hristos, sau de teamă că ar putea să ajungă la ei coronavirusul. Cert e că s-au năpustit, cerând pedepse, să fie arestați preoții, credincioșii, Dumnezeu însuși să fie arestat!

Unii dintre revoltați sunt atei. Dar, cred că până și ei au fost botezati în Biserică și au primit când erau prunci taina Sfintei Împărtășanii cu aceeași linguriță cu care alți copii sau bătrâni, bolnavi de hepatită, de TBC si de alte boli au fost împărtășiti. Si n-au pățit nimic. Iată, sunt sănătoși și urlă isteric din vârful patului.

Măi oameni buni și isterici, dacă simți și vedeți monstruos virusul, chiar și în lingurița cu cele Sfinte, păi hai să vă dau eu paie adevărate, să vă întrețineți focul! În ce condiții au fost pregătite, depozitate si transportate alimentele pe care le băgați în gură (mezelurile, brânzeturile etc.), în special alea produse aici, la noi, oare vă preocupă? Dacă un muncitor care așeza batoanele cu salam în lăzi, o fi strănutat peste marfă?Daca muncitorul avea coronavirus? 

Cunosc pe cineva care e patronul unui magazin sătesc. Mi-a povestit mai demult că a dat afară o vânzătoare fiindcă a prins-o scuipând în bidoanele cu apă. Ați priceput? Scuipa în bidoanele cu apă! Să vă mai zic? Că mai am și altele. 

De starea de sănătate a clienților care smotocesc portocalele, merele, legumele in hipermaketuri, iar apoi voi mergeți, unii cu mănuși, alții, fără si luați ce-au mozolit alții inainte, apoi, involuntar, duceți mâna la nas, la gură, nu vă preocupă? Dacă respectivii clienți erau purtători de coronavirus? Să fie arestați! Isterizați-vă! 

Zilele trecute am fost să-mi fac aprovizionarea pentru încă o saptamana. In magazin era un domn, care, din greșeală (era cu spatele la raft) a atins ușor cu cotul o cucoană. Femeia a sărit ca arsă. Degeaba si-a cerut omul scuze. Cucoana țipa să vină Poliția. Ăsta e numai unul dintre episoadele sinistre la care mi-a fost dat să fiu martoră în perioada asta. Frica de moarte scoate tot ce e mai urât din voi, istericilor! 

Citeam că in Italia doi preoți s-au ales cu dosare penale, pentru că la rugămințile rudelor au oficiat slujbe de inmormantare, la capatâiul celor decedați de coronavirus. Voi aveți idee, cei care urlati împotriva preoților, cum e ca oamenii aceia care au murit singuri, ca niște câini, fără ca cineva din familie să poată sta lângă ei, tot ca niște câini să fie duși la groapă, fără să-i poată însoți cineva pe ultimul drum, fără să le ofere slujba pe care ei poate și-ar fi dorit-o? 

Ar trebui să vă priviți în oglindă, să vă înfruntați spaimele și neputințele, să încercați să vi le controlați și să rămâneți oameni, altfel, veți sfârși în cămăși de forță! Celor care au credință, un dar mărunt: o pildă pe care am auzit-o cândva, la un preot. Viața este ca două șiruri de urme pe nisip, ce merg în paralel – cele ale omului si cele ale lui Dumnezeu. Din loc in loc, un rând de pași se întrerupe . Omul, supărat, îi reproșează Celui de Sus.- Doamne, de ce aici, când mi-a fost mai greu nu ai mai mers alături de mine, de ce m-ai părăsit?- Aici te-am dus pe brațe, Fiule! În aceste momente, Dumnezeu ne duce pe brațe. Păstrați-vă credința!»

 Text de Cristina Elena Răducanu, postat pe avereabisericii.ro

CU BISERICA DESCHISĂ

Cu biserica deschisă
Toată lumea plânsu-mi-să
Că nu poate, pasămite,
A veni și a Te-nghite..

Câtă lume puturoasă
Azi a stat la cald în casă,
Butonând pe telefoane
Despre viruși și prigoane..

Tremurând de frig afară,
Tu ai fost, Iisuse, iară
Ca la orice Liturghie,
În Potir, la datorie!..

Zgribulind sub lapoviță
Doar creștinii mai de viță,
Fără să se jeluiască
Au venit să Te primească..

Da, doar cei ce tac și-ndură
Fără chip roșit de ură
Fac să meargă înainte
Toate datinile sfinte..

Cei cu limbile-ascuțite
Și cu guri nepotolite,
Rămânând la cald în case,
Astăzi Te-au trădat, Hristoase..

Știu că-i ierți ca-ntotdeauna,
Însă și-au pierdut cununa
Celor harnici hărăzită
Și de sfinți în cer dorită..

Însetați de informații,
Obsedați de conspirații,
Încântați de-a lumii horă,
Azi creștinii Te ignoră..

Mai deschide-o dată cerul
Și înviorează-Ți clerul,
Să-i atragă cu tărie
Pe creștini spre veșnicie..

Fă, Iisuse, să înceapă
Toți creștinii să priceapă
Că de vor să fie bine..
Să rămână lângă Tine!

 de Preot Sorin Croitoru

Noi măsuri privind slujbele și activitățile sociale bisericeşti

Pe baza Ordonanţei militare nr. 1 din 17 martie 2020 şi a Ordonanţei militare 2 din 21 martie 2020, care au stabilit măsuri succesive privind limitarea libertăţii de mişcare şi întrunire a cetăţenilor, ceea ce afectează și viața religioasă publică a credincioşilor, în urma consultării din data de 22 martie 2020 cu Ministerul Afacerilor Interne, vă transmitem următoarele:

1. La toate parohiile, Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice se vor oficia în lăcaşul de cult de către slujitorii bisericii respective (preoţi, diaconi, cântăreţi, paraclisier), fără participarea publicului (credincioşilor mireni). Slujbele pot fi transmise online şi în media locală sau naţională.

2. În mănăstiri, slujbele vor fi oficiate în biserică de către slujitorii bisericeşti, în prezenţa membrilor comunităţii monahale, fără participarea publicului. Slujbele pot fi transmise online şi în media locală sau naţională.

3. Toţi credincioşii ortodocşi români din România şi din diaspora pot urmări Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice oficiate în Catedrala Patriarhală la posturile Trinitas TV şi Radio Trinitas ale Patriarhiei Române sau prin posturile care preiau transmisia.

4. Deşi Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice sunt săvârşite în biserică, fără participarea publicului (credincioşilor mireni), bisericile vor putea fi deschise totuşi pentru situaţii speciale (cum sunt cele de la punctul 8).

5. Întrucât credincioşii mireni nu pot participa fizic la slujbele din biserică, aceştia sunt îndemnaţi să îşi organizeze în propriile locuinţe un spaţiu de rugăciune cu icoane, Sfânta Scriptură (Biblia), candelă sau lumânare, cărţi de rugăciuni şi de zidire duhovnicească, urmând programul duhovnicesc stabilit împreună cu duhovnicul lor.

6. Toţi credincioşii din parohie vor fi pomeniţi la Sfintele Liturghii, îndeosebi acum când aceştia nu pot participa fizic la Sfânta Liturghie, ci doar spiritual, de la distanţă.

7. În această perioadă, credincioşii vor menţine prin telefon legătura cu preoţii de la parohie şi în special cu duhovnicul. La solicitarea credincioşilor, preotul se poate deplasa la domiciliul credincioşilor pentru convorbiri duhovniceşti, spovedanie şi împărtăşanie, cu respectarea normelor de protecție, inclusiv mască şi mănuși sanitare.

8. Taina Botezului şi Taina Cununiei se pot oficia în lăcaşul de cult şi vor participa maximum 8 persoane.

9. Slujba înmormântării poate fi oficiată la biserică, în capela mortuară sau la cimitir; la această slujbă pot participa maximum 8 persoane.

10. Spovedania şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi aflaţi în spital se va face respectând regulile spitalului.

11. Spovedania şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi aflaţi la domiciliu se vor face de către preot, după următoarea procedură: preotul îşi va întocmi Declaraţia personală de deplasare după modelul aprobat de autorităţile de stat, bifând ca motiv deplasare pentru asigurarea asistenţei pentru persoane în vârstă, vulnerabile sau pentru însoţirea copiilor. La intrarea în locuinţa credincioşilor, preotul va utiliza încălţăminte de unică folosinţă şi mască sanitară, se va spăla pe mâini cu apă şi săpun şi cu dezinfectant, va folosi doar o carte de cult şi epitrahil, trusa liturgică pentru împărtăşirea celor bolnavi, obiecte care vor fi atât anterior, cât și ulterior dezinfectate.

12. Săvârşirea slujbei Sfântului Maslu de obşte (comun) se suspendă, iar preoţii vor îndemna pe credincioşi sa citească în schimb, miercurea şi vinerea, acatistul unui sfânt vindecător: Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ş.a..

13. Se vor efectua dezinfectarea repetată a căilor de acces, a mobilierului bisericesc şi a suprafeţelor, aerisirea frecventă a lăcaşurilor de cult, asigurarea unei zone de igienizare a mâinilor pentru toţi care vin la biserică.

14. Centrele sociale bisericeşti şi centrele medicale bisericeşti îşi vor continua activitatea conform reglementărilor în vigoare privind specificul activităţii (cămin de bătrâni, cantină socială, cabinet medical, magazine de obiecte şi cărţi bisericeşti etc.).

15. Activitatea socială a parohiilor şi mănăstirilor se va adapta la noile nevoi sociale şi medicale, respectiv sprijinirea persoanelor care nu se pot deplasa în vederea aprovizionării cu alimente sau medicamente, dar cu respectarea tuturor măsurilor de igienă şi protecţie stabilite de autorităţi.

16. Dacă un angajat al Bisericii manifestă simptome sau dacă a intrat în contact cu o persoană
diagnosticată cu noul coronavirus, acesta va comunica în scris sau telefonic superiorului său ierarhic situaţia în care se află. În caz că a existat un astfel de contact, angajatorul va anunţa imediat autorităţile sanitare şi va respecta procedurile stabilite de acestea (autoizolare, carantină etc.)

17. Autorităţile bisericeşti superioare vor emite adeverinţe preoţilor de la parohii şi funcţionarilor din administraţia bisericească, pentru deplasarea la locul de muncă, iar preoţii parohi şi stareţii de mănăstiri vor elibera adeverinţe pentru slujitorii bisericeşti din subordinea lor (preoţi coslujitori, diaconi, cântăreţi, paraclisieri).

18. Îi îndemnăm pe toţi credincioşii să nu iasă din casă decât pentru situaţii de maximă necesitate.

19. În starea de urgenţă, atât clericii, cât şi credincioşii mireni au obligaţia de a respecta dispoziţiile autorităţilor de stat, în caz contrar aceştia vor suporta sancţiunile prevăzute de lege.

20. Măsurile excepţionale luate de autorităţi au ca scop să protejeze propria noastră sănătate şi sănătatea celor din jurul nostru. Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar noi avem datoria de a le apăra și cultiva cu responsabilitate permanentă.

Cancelaria Sfântului Sinod

Cuvinte de încurajare

RUGĂCIUNE COMUNĂ, FIECARE DE LA CASA SA, LA ORA 12:00

INTERIORUL BISERICUȚEI A FOST RENOVAT

MULȚUMESC TUTUROR CELOR IMPLICAȚI!

Arhiepiscopia Clujului oferă hrană persoanelor aflate în autoizolare și pune la dispoziție spații de carantină

Pentru a veni în sprijinul persoanelor afectate în mod direct de epidemia de coronavirus, Arhiepiscopia Ortodoxă a Clujului, prin cele patru cantine sociale pe care le are va oferi în mod gratuit, la cerere, hrană la domiciliu pentru persoanele vârstnice și bolnave, aflate în autoizolare.

De asemenea, Arhiepiscopia va pune la dispoziție autorităților publice, pentru cazarea persoanelor în carantină, Centrul Misionar Social „Ioan Bunea” din Sângeorz Băi, cu o capacitate de 70 de locuri, iar la nevoie spațiile de cazare de la  Mânăstirea Parva (Jud. Bistrița-Năsăud) – 200 de locuri și Mănăstirea Piatra Craiului (Jud. Cluj) – 70 de locuri.

Preoților li se recomandă ca în această perioadă să săvârșească sfintele slujbe  în condiții de maximă siguranță pentru credincioși, să respecte cu strictețe normele de igienă, să nu depășească în nicio situație limitările impuse de autorități, să evite aglomerația din biserici și, pe cât posibil, să săvârșească slujbele în aer liber.

Preoții, împreună cu membrii organismelor parohiale se vor implica în sprijinirea persoanelor aflate în autoizolare, de pe raza parohiilor lor, le vor oferi hrană la domiciliu și, în măsura posibilităților și asistența spirituală de care aceștia au nevoie.

Cantinele sociale implicate în această campanie sunt:
Cantina „Sfântul Arhidiacon Ștefan” (Cluj-Napoca, Str. Aleea Moldoveanu nr. 3; tel: 0733070590)
Cantina parohiei „Sfânta Treime” (Cluj-Napoca, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 10; tel: 0723690203)
Cantina „Sfânta Mc. Filofteia” (Bistrița, Piața Unirii nr. 9; tel: 0749404795)
Cantina Fundației „Protopop Aurel Munteanu” (Huedin, Str. Protopop Aurel Munteanu nr. 23; tel: 0364800568; 0748191670).


Biroul de presă al Arhiepiscopiei Clujului

Pr. Bogdan Ivanov

De la un om de știință

Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvintează, întărește și păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

8 martie 2020 - foto și video.

Pregătiri pentu 8 martie.