Patria...

”Patria e mai mult decît o revoltă, e efortul de a construi o istorie pe teritoriul ei natal. E o ramificație de răspunderi și de datorii, înainte de a fi un motiv de ură. Nu poți sprijini o țară din care fugi sau pe care o înjuri de la distanță, după cum nu-ți poți îmbunătăți națiunea lucrînd la dezbinarea ei. Uneori, patria nu e acolo unde e bine.”

  
                                                                     Jurnalistul de la Cațavencii, Doru Bușcu.

Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere......

Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere,
În poală porţi pe Fiul-mănunchi de crini zdrobiţi
El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviţi,
Şi peste Fiul curge în val a Ta durere .
Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini
Doar mâna Ta grăieşte cu rănile din palmă,
Şi mai grăieşte fruntea cea netedă şi calmă,
Pe care stă înfiptă cununa Lui de spini.
Fiinţa Ta întreagă grăieşte către Dânsul:
\"Şi Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu
Şi coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu,
Şi faţa Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul.
Şi port şi Eu pe frunte cunună ca şi-a Ta
Şi din burete iată şi eu am supt oţetul,
Şi Mi s-a scurs şi Mie viaţa pe încetul
Ca lumii întregi viaţă cu Tine să pot da.
Ci Crinul Meu cel dulce, căzut în sfâşiere,
Şi Eu gustat-am iată paharul cel amar,
Şi-acum îmi dă, Stăpâne, şi negrăitul dar
S-ajung să văd în faţă Slăvita Înviere."
Şi aşa cum stai grăind cu crinii Tăi
Parcă mireasma lor sorbind-o toată,
Te pleci spre poala Ta înmiresmată
Tu însăţi, ca un crin înalt din văi.
Şi-mi vine aşa să-mi plec genunchii-n taină
Cu mintea uluită de copil,
Şi apropiindu-mă cu pas umil
Să-Ţi sorb miresmele de crin din haină.


                                                                                               Maica Crinilor - Zorica LATCU

ÎN CERURI NOI AVEM O MAMĂ!

Cu totul înghițiți de lume,
Ba prea nervoși, ba plini de glume,
Distrați, nu mai băgăm de seamă
Că-n Ceruri noi avem o Mamă

Prin multe greutăți trecută,
Atât de blândă și tăcută,
Dispusă să ne-ajute-n toate,
Căci orice își dorește, poate..

Credință e aceasta, oare,
Să ne-ncruntăm de-ngrijorare,
Cu totul consumați de teamă,
Dar ignorând pe-a noastră Mamă?..

Ea ne privește cu durere,
Văzând că nu i se mai cere
Ca înainte ajutorul..
O fi uitat-o, vai, poporul?..

De-i recunoaștem Maicii rostul,
Văzând că îi începe Postul,
De mâine pân' la Adormire,
Să-l ținem, demonstrând iubire!

Cu paraclise și-acatiste
Ne vom feri de zile triste,
Iar renunțarea la mâncare..
Ne-o va plăti cu-mbelșugare!

Creștin de ești, acum se vede!
De nu ții Postul, cin' te crede??
Păcat e și ce scoți din gură,
Și să mănânci în Post friptură!

Măicuță Sfântă, dă-mi credință
Ca să postesc în nevoință,
Să te cinstesc cum se cuvine,
Arzând păcatele din mine!
Amin


de Preot Sorin Croitoru