Singura dependență bună....

Sfântul Apostol Luca, medic de profesie și un om erudit, ne-a lăsat o adevărată comoară, deoarece doar în Evanghelia sa, găsim câteva pilde spuse de Domnul Hristos, pe care nu le găsim în nicio parte a Sfintei Scripturi. Printre aceste se numără și o pildă, numită ,, a vameșului și fariseului,, alcătuită doar din cinci versete, redată de evanghelistul amintit în capitolul 18, verstele 10-14. Se spune că, esențele tari se țin în sticluțe mici. Extrapolând, putem spune, că învățături mântuitoare găsim (și) în pilde scurte. Cele două personaje, fariseul și vameșul sunt prezentate într-un contrast izbitor. Se aflau în același loc (la templu), au aceeași preocupare (rugăciunea). Și totuși... diferă modul în care acești doi se roagă: primul-fariseul- începe să-și etaleze calitățile în fața lui Dumnezeu. La o primă vedere spunem fără să ezităm , că avea calități: postea, se ruga, dădea zeciuială; ceea ce noi sinceri să fim , nu prea îndeplinim, mai ales partea cu zeciuiala. Care dintre noi, dăm din tot ce câștigăm 10% , pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa? Aici plecăm, rușinați, capul înaintea acestui fariseu. Atunci unde e problema? Toate aceste lucruri le făcea DIN MÂNDRIE, PENTRU A FI VĂZUT ȘI LĂUDAT, și pentru ca el însuși să se laude cu ele, chiar și înaintea lui Dumnezeu, era stăpânit de patima MÂNDRIEI. Al doilea personaj - vameșul- nu cutează să-și ridice capul din pământ. Își știa și conștientiza starea de păcat în care se afla. Știa că , tot ceea ce are de făcut este să ceară iertare de la Dumnezeu, sincer și din toată inima, avea ceea ce nouă ne lipsește de multe ori, SMERENIA.

Mântuitorul în această pildă pune în evidență un păcat - mândria- și o mare virtute, smerenia. Spune Sf. Iacob ,, Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, dar celor smeriți le dă har,, (Iac. 4,6), iar Sfântul Ioan Gură de Aur: ,, smerenia face din om înger și-i înalță sufletul spre cer,,. Prin smerenie, vameșul, s-a întors mai ,, îndreptat la casa sa,, mai pe înțelesul nostru, s-a dus mai ÎNDREPTĂȚIT LA ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU, rugăciunea lui a fost ascultată. Smerenia este virtute care trebuie cultivată, iar mândria este păcatul care trebuie spălat. Mândria Îl depărtează pe om de Dumnezeu, iar smerenia apropie omul de Creatorul său. Smerenia este recunoașterea faptului că NOI SUNTEM DEPENDENȚI DE DUMNEZEU. IATĂ , AȘADAR, ACEASTA ESTE SINGURA DEPENDENȚĂ BUNĂ... SMERENIA, ADUCĂTOARE DE MÂNTUIRE.