Avortul

„Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor" (Matei 19,14) UN Lucru este sigur AVORTUL ESTE CRIMĂ sau chiar mai mult pentru că cel nenăscut nu se poate apăra. Avortul nu este o alegere, pentru că nici copilul pe tu l-ai conceput nu poate alege. Porunca a VI din Decalog ne spune !Să nu ucizi! Probabil că argumentele, oricâte ar fi ele, nu sunt suficiente de aceea o să pun căt mai multe imagini. "Nimeni nu are dreptul de a alege si sa faca ceva ce este gresit (ce este rau, ce este nedreptate)." (Abraham Lincoln) Jean Louis Marie Lejeune (1926-1994) a fost un pediadru si genetician francez, cunoscut mai ales pentru descoperirea legaturii intre diverse boli si defectele de cromozomi. A facut cariera in tratamentul copiilor cu sindromul Down si a fost primul care a diagnosticat sindromul “Cri du chat”. “Stiinta nu are dubii ca viata omului incepe in momentul fecundarii. Viata fiecaruia dintre noi are un inceput unic. Acesta este momentul in care toata informatia genetica necesara si suficienta pentru a alcatui un individ special pe care il vom numi mai tarziu Petru sau Maria, in dependenta de constructia genetica, atunci cand va fi adunata informatia suficienta si necesara. Acest lucru are loc anume in acel moment cand capul spermatozoidului patrunde in celula feminina, in ovul. In asemenea momente, informatia, transmisa de catre tata, se intalneste in celula feminina cu informatia transmisa de mama. (.) Cunoastem ca acest lucru este cunoscut tuturor biologilor, anume ca, dupa fecundare, nici o alta informatie nu mai poate fi dobandita. In orice etapa a dezvoltarii sale, embrionul isi pastreaza individualitatea si umanitatea sa si el apartine speciei homo sapiens. In momentul fecundarii, avem de a face cu un om, caci informatia care se contine in cromozomi este informatia transmisa de un om.” (Jean Louis Marie Lejeune) OARE ACESTE IMAGINI NU IŢI DAU DE GÂNDIT? URMĂRILE Avortului: 1. Pierderea copilului Fiecare copil este mai pretios decat orice bogatie materiala din lumea aceasta. 2. Urmarile fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea): • leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale ale mamei, inflamatia uterului, a trompelor, a pelvisului si a intregii cavitati abdominale, starea septica ("otravirea sangelui"), tromboembolie (cheaguri de sange care blocheaza vasele sanguine); • obturarea trompelor uterine, sterilitate, hemoragii uterine neregulate, endometrioza, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si ingustarea colului uterin, cresterea frecventei avorturilor "spontane", predispozitie la nasteri premature, prelungirea nasterii, dereglari in perioada a treia a nasterii, atonia uterului, izoimunizare, insuficienta placentei. 3. Urmarile psihice Depresii, sentiment de vinovatie, tristete, insomnii si visuri grele, atacuri de anxietate, frustratie, pierderea respectului fata de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia racelii emotionale si a pesimismului, pierderea motivatiei, dereglari sexuale. Pot apare si dereglari comunicationale cu alti oameni precum si cu partenerul de casatorie si cu copiii deja nascuti. Cateodata apar si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoza afectiva, depresie, pierderea memoriei, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitatile desfasurate, predispozitie pentru bolile de dependenta, schimbari dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plans. Daca si tatal a participat la omorarea copilului, aceste urmari apar si la el. 4. Urmari asupra familiei Datorita urmarilor fizice sau psihice care apar la parinti, apar evident dereglari ale relatiilor dintre membrii familiei. Pierderea motivatiei, "raceala" emotionala, dezamagirile si alte stari nevrotice sau psihotice cauzate de omor, simt si copiii nascuti. 5. Urmari asupra societatii Societatea ar fi mult mai fericita daca membrii ei nu ar fi raniti de traumatismul uciderii copiilor nenascuti. Orice boala fizica sau psihica a indivizilor se reflecta asupra intregii societati. In afara de aceasta, uciderea copiilor nenascuti a dus la o scadere dramatica a natalitatii. Care poate fi viitorul pentru cei care renunta la copii? 6. Urmarile intreruperii vietii copilului nenascut asupra celor care au participat la indeplinirea acestui act Persoanele care au facut aceasta crima, cum ar fi unii doctori, surori medicale sau farmacisti, sunt afectati de tulburarile psihice deja enumerate. Toate acestea se rasfrang negativ si asupra familiilor lor, dupa cum recunosc ei insisi. 7. Intreruperea vietii unui copil nenascut vine in contradictie cu normele etice Porunca lui Dumnezeu este: "Sa nu ucizi!". Aceasta porunca este intiparita in insasi constiinta omului. Fiecare medic, inainte de a primi in mana diploma, a depus un juramant public. Formularea de la Geneva a juramantului lui Hipocrate contine urmatoarea expresie: "Voi respecta in mod absolut viata umana inca din momentul conceptiei sale. declar aceasta liber si in deplina cunostinta de cauza, facand apel la onoarea mea!" O alta fata mai putin cunoscuta a avortului este o noua metoda folosita de catre medicii ginecologi numita fertilizare in vitro (desi pare paradoxal aceasta metoda implica pe langa fertilizare si avortul). Aceasta metoda a avut primul ei "succes" in anul 1978 la nasterea primului copil "nascut in eprubeta". Ce se intampla de fapt? Ovulele recoltate de la o mama sterila sunt introduse intr-un mediu chimic fertil (cu plasma din cordonul ombilical). Fertilizarea lor se face cu spermatozoizi recoltati de la sot sau de la un donator sau cu sperma congelata. Embrionii rezultati se aspira cu un tub si sunt transferati in cavitatea uterina a mamei purtatoare. O statistica realizata intr-o astfel de clinica, arata ca din 118 sarcini chimic detectabile, doar 22,5% din sarcini au fost purtate pana la termen. La mai mult de jumatate din paciente apar in primele 3 luni sangerari care de fapt sunt embrionii eliminati, deci avorturi. Proportia de sarcini multiple creste odata cu numarul embrionilor transferati, fiind in medie de 12%. Sarcinile extrauterine sunt in medie de 11%. S-a constatat, de asemenea, o frecventa crescuta a hipertensiunii arteriale asociata acestor sarcini. Aceasta metoda poate genera si boli grave la mame acceptoare (recent au fost comunicate 3 cazuri de SIDA in Australia). In concluzie, fertilizarea in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza "extra-embrioni" care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Intrucat orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire in care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise in cazul unui copil nascut (Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, p. 223). În sufletul meu e un mare gol ...am doar 17 ani...si akum 2 luni jumatate am ramas insarcinata...prietenul meu nu era pregatit pt asa ceva...si poate k nici eu...insa...am iubit copilul meu...inca din prima clipa când am aflat ca sunt insarcinata...am fost la un ecograf...unde am auzit bataile inimii lui...atat de rapide...inima mea batea langa a lui...si akum in mintea mea nu aud decat inimioara lui...care ma implora pt o sansa la viata...nimeni nu m-a intrebat ce vreau...ci altii au luat decizia in locul meu...si acum ma urasc...ma urasc pt ca nu am avut curajul ma ma opun tuturor,sa ma lupt cu toti...pt sufletzelul pe care il purtam...mi-as da si viata acum...la o saptamana dupa crima...sa-l pot vedea...sa-l pot strange candva in brate...insa nu mi-a mai ramas decat ecografia facuta inainte de avort...la care ma uit si plang...si plang...caci in sufletul meu e un mare gol...caci o data cu el...a plecat si o bucata din sufletul meu... Adriana STOP AVORTURILOR...CĂCI ORICINE MERITĂ O ŞANSĂ LA VIAŢĂ Oare ce aş fi simţit pentru copilul meu? Nu am mai vorbit cu nimeni niciodata despre asta.......acum as fi avut un copil de 4 ani, atunci aveam 18 ani nici nu stiu ce sa scriu despre ce simt...e groaznic , nu pot sa imi inchipui cum ar fi aratat. Am un nepotel pe care il iubesc enorm, il ador ..oare ce as fi simtit pt al meu? Sufar si nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta Ioana Crima fără voie Ştiam că nu e bine....plangeam in fiecare seara dupa ce am aflat ca sunt insarcinata, il simteam in suflet si in trup dupa 2 luni,as fi vrut sa ramana cu mine,dar imi ziceam si ce o sa i ofer am doar 18 ani!pt mine un copil insemna totul...au trecut 3 luni dar ink mai ma doare park prea tare nu ma interesat nici o clipa de mine de trupul meu...ma gandeam la sufletul pe care trebuia sa-l rup de sufletul meu si nu o sa ma iert niciodata!!!!!!!acum il vreau inapoi si iubesc o fiinta care a existat doar pentru mine si pentru Dumnezeu!!!!!!!!!!!!!!!! Se poate şi altfel Avort sau "te iubesc mămicuţa mea scumpă" ... Aveam 24 de ani ... abia ma maritasem de 3 luni si il cunosteam de numai 4 luni ... eram inca studenta ... cum sa fac copil cand inca nu imi cunosteam bine sotul, nu ma realizasem profesional ... Am plecat plangand de la doctor ... teama mea devenise realitate ... eram insarcinata ... mergeam pe strada si plangeam ... nu imi doream inca copil, nu mai fusesem niciodata insarcinata ... era mult prea devreme, nu imi traisem inca tineretea, luna de miere ...si mai presus de toate rasunau din memorie plansetele mamei mele cand ma ruga sa nu fac niciodata avort caci voi ramane marcata pe viata ... orice s-ar intampla, daca Bunul Dumnezeu a ingaduit sa mai vina pe lume un sufletel, nu il va lasa niciodata de izbeliste ... "sa nu faci niciodata greseala mea" ... imi rasunau in minte rugamintile mamei mele ... Am ajuns acasa si i-am dat sotului vestea ... concluzia, avortul. Suntem inca prea tineri, nici nu ne cunoastem prea bine, poate nu ne vom intelege si copilul va ramane fara familie ...etc ... Au urmat nopti de plansete si framantari, vedeam mereu inimioara de pe ecranul ecografului care batea in mine ... cu ce drept sa o opresc eu sa mai bata ??? e copilul meu, e adevarata mea jumatate ... cum sa fac asa ceva ??? fie ce-o fi ... nu il omor !!! I-am spus sotului decizia mea ... au urmat o serie de stari tensionate dar Dumnezeu m-a intarit si am mers mai departe ... L-am adus pe lume pe baietelul meu minunat, Alexandru. Are acum 4 ani si jumatate si inca un fratior de 1 an si jumatate, David - si el un alt "neasteptat". Dupa ce s-a nascut si David sotul meu ne-a parasit ... nu ne mai intelegeam, eu am facut intentionat acesti copii, imi reprosa ... Fetelor, acum am 29 de ani si am 2 baietei MINUNATI, oglinda ochilor mei si toata fericirea mea. Suntem foarte fericiti toti 3 ... Dumnezeu ne ajuta in fiecare clipa ... suntem cu totii fapturile Lui si trebuie numai sa ii acordam toata increderea ca sa vedem imediat si rezultatele. Sunt sigura ca sotul meu se va intoarce la copiii lui. Dumnezeu il iubeste si pe el si il va lumina la un moment dat ... eu ma rog mereu pentru asta. Vreau sa va impartasesc gandurile mele si sa va rog sa meditati si sa va informati foarte bine inainte sa faceti un avort. Sa intrebati pe toate femeile din jur care au facut avort de ceea ce simt si pe toate mamicile fericite care au scapat de ispita ucigasa. Eram si inca sunt tanara ... doream sa imi traiesc viatza, sa umblu prin discoteci, etc ... au venit copiii si ma gandeam ca s-a sfarsit viatza mea, ca voi fi prizoniera in casa cu 2 pui mici, ca mi s-a terminat viata si libertatea ... NIMIC MAI FALS !!! Acesti pui mici crescuti din noi sunt izvorul adevaratei noastre fericiri !!! Nu ma credeti ... lasati-i sa traiasca si o sa va convingeti singure!!! Raspundeti acestei provocari si veti ajunge la aceeasi concluzie. Care "te iubesc" credeti ca va va incalzi cu adevarat inima ... cel spus in momente fierbinti, de cel care doreste constient sau inconstient ca obtina "ceva" de la noi sau ... cel spus de un sufletel mic, sincer si curat ... "Te iubesc mamicuta mea scumpa. Esti cea mai frumoasa mamica din lume" ... mi se spune de cateva ori zilnic de puiul meu pe care acum 5 ani ma gandeam sa il avortez... Am vazut de curand pe internet un film de 20 de minute cu un avort ... filmat "live" ... intrati pe pagina aceasta http://www.avort.ro/strigatul-mut.php si uitati-va la film ... eu am plans si m-am rugat sa lumineze Dumnezeu mintile tuturor femeilor sa nu facem sau sa mai facem vreodata asa ceva ... Acum am un pui mic, de 1 an si jumatate in brate care nu ma lasa sa scriu ... ma trage de par, ma pupa, bate cu palmutele in tastatura ... miroase tot a laptic si spune mereu "mama" cu atata dragoste si cu cea mai fericita "mocusoara" ... Alegeti, dragile mele ... ne vrem copiii strangandu-ne in brate sau macelariti in bucati in aspiratoarele din cabinetele ginecologice .. Eu sunt fericita ... fiti si voi alaturi de mine si puii vostri minunati.