Cum poate dăinui un credincios într-o astfel de lume?

         "Lumea nu vrea să se prăbuşească ca făptură a lui Dumnezeu, ci ca nimicnicie, sub forma unui ceva care nu merită să mai trăiască. Ultima onoare pe care lumea Fugii o mai acordă lumii lui Dumnezeu este aceea că, înainte de a se prăbuşi, ea se preschimbă în nefiinţă, că se scufundă ca lume a fugii, iar nu ca lume a lui Dumnezeu.
           Cum poate dăinui un credincios într-o astfel de lume? în fiecare clipă, credinţa îi este înşfăcată de posibiluri şi înghiţită de ele. Niciodată nu este mai sărac un credincios decât atunci când suportă atacul posibilurilor care-i iau credinţa, dar este şi mai fericit când o dobândeşte. Însă ce înseamnă a fi sărac sau a fi fericit pentru omul căruia i se ia credinţa? El trebuie numai să-şi revigoreze credinţa. Dacă reuşeşte totuşi cineva să rămână credincios în felul acesta, Dumnezeu se va îndura de el, nu-l va lăsa să-şi câştige singur credinţa, ci i-o va dărui El, Dumnezeu însuşi; dar numai la capătul atacului, la moarte. Aşa se va întâmpla: Dumnezeu însuşi îi va dărui omului credinţa, întreaga lume a posibilurilor va ajuta la aceasta şi va dispare apoi, ca un slujbaş bun care şi-a făcut datoria"

                                                                                Max Picard, Fuga de Dumnezeu.