Duminica aceasta la, Sfânta Liturghie, s-a citit fragmentul cu potoilire furtunii de pe mare
de la Sf.Ap. şi Ev. Matei cap 14 versetele 22-34.
Trebuie ştiut că este a doua oară când Hristos potoleşte marea, prima dată fiind cu ei în corabie, ucenicii trezindu-L strigând cu disperare " Doamne, mântuieşte-ne că pierim" răspunsul lui Iisus este acesta " De ce vă este frică, puţin credincioşilor?" şi a certat vânturile şi s-a făcut linişte.
De data aceasta ucenicii sunt singuri pe mare, trimişi de Domnul. Marea se stârneşte din nou, erau departe de tărm, obosiţi după aproape o noapte de stat pe apă, se întrezărea de ziuă. În aceste împrejurări se arată Hristos umblând pe mare, ucenicii se sperie crezând că văd nălucă, Iisus le spune " Îndrăzniţi, Eu sunt nu vă temeţi" Matei 14,27. Ca să se convingă Petru cere să meargă la El pe apă. Din pricina vântului, s-a înfricoşat şi a început să se scufunde, strigă la Hristos " Doamne scapă-mă!"Iisus îl apucă de mână
mustrându-l " Puţin credinciosule pentru ce te-ai îndoit".Cei din corabie L-au recunoscut pe Dumnezeul lor cel adevărat.
Dragii mei, după ce am văzut cuvintele Sf. Scripturi se pune fireasca întrebare avem sau nu avem credinţă, îl recunoastem Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor al nostru? ne punem noi toată nădejdea în El ?
ascultăm noi cuvintele Lui? Îndoiala în credinţă este deosebit de primejdioasă, căci o slăbeşte, iar la vreme de ispită, duce de multe ori la lepădare de credinţă!!!
Numai atunci când valurile mării
.jpg)
vieţii noastre ne sunt potrivnice ne putem vedea credinţa sau necredinţa noastră.
Credinţa ni se lămureşte în focul ispitelor, aşa cum vasul de lut devine folosibil numai după ce este trecut prin focul cuptorului.Sfântul Ap. Iacob spune în Epistola sa " mare bucurie să socotiţi, fratii mei, când cădeţi în felurite ispite, Ştiind că încercarea credintei voastre lucrează răbdarea" cap 1 versetele 2-3.
Împuținarea credinţei şi laşitatea în faţa ispitelor (ne lăsăm prea uşor pradă acestora şi nu dorim să le birui, ci ele ne biruie pe noi) reprezintă izvorul relelor din lume. Nu există o criză economică cum prea des auzim, există o singură criză adevărată CRIZA OMULUI DEPĂRTAT DE DUMNEZEU!!! Să luăm aminte! ispita biruită prin credinţă duce la MÂNTUIRE.
de la Sf.Ap. şi Ev. Matei cap 14 versetele 22-34.
Trebuie ştiut că este a doua oară când Hristos potoleşte marea, prima dată fiind cu ei în corabie, ucenicii trezindu-L strigând cu disperare " Doamne, mântuieşte-ne că pierim" răspunsul lui Iisus este acesta " De ce vă este frică, puţin credincioşilor?" şi a certat vânturile şi s-a făcut linişte.
De data aceasta ucenicii sunt singuri pe mare, trimişi de Domnul. Marea se stârneşte din nou, erau departe de tărm, obosiţi după aproape o noapte de stat pe apă, se întrezărea de ziuă. În aceste împrejurări se arată Hristos umblând pe mare, ucenicii se sperie crezând că văd nălucă, Iisus le spune " Îndrăzniţi, Eu sunt nu vă temeţi" Matei 14,27. Ca să se convingă Petru cere să meargă la El pe apă. Din pricina vântului, s-a înfricoşat şi a început să se scufunde, strigă la Hristos " Doamne scapă-mă!"Iisus îl apucă de mână 
mustrându-l " Puţin credinciosule pentru ce te-ai îndoit".Cei din corabie L-au recunoscut pe Dumnezeul lor cel adevărat.
Dragii mei, după ce am văzut cuvintele Sf. Scripturi se pune fireasca întrebare avem sau nu avem credinţă, îl recunoastem Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor al nostru? ne punem noi toată nădejdea în El ?
ascultăm noi cuvintele Lui? Îndoiala în credinţă este deosebit de primejdioasă, căci o slăbeşte, iar la vreme de ispită, duce de multe ori la lepădare de credinţă!!!
Numai atunci când valurile mării .jpg)
vieţii noastre ne sunt potrivnice ne putem vedea credinţa sau necredinţa noastră.
Credinţa ni se lămureşte în focul ispitelor, aşa cum vasul de lut devine folosibil numai după ce este trecut prin focul cuptorului.Sfântul Ap. Iacob spune în Epistola sa " mare bucurie să socotiţi, fratii mei, când cădeţi în felurite ispite, Ştiind că încercarea credintei voastre lucrează răbdarea" cap 1 versetele 2-3.
Împuținarea credinţei şi laşitatea în faţa ispitelor (ne lăsăm prea uşor pradă acestora şi nu dorim să le birui, ci ele ne biruie pe noi) reprezintă izvorul relelor din lume. Nu există o criză economică cum prea des auzim, există o singură criză adevărată CRIZA OMULUI DEPĂRTAT DE DUMNEZEU!!! Să luăm aminte! ispita biruită prin credinţă duce la MÂNTUIRE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu