Se ştie deja că Părintele Iustin Pârvu s-a mutat la ,, viaţa cea neîmbătrânitoare,, şi ,, pururea veşnică,,. Nu cred că e un moment de tristeţe pentru că, pentru noi, e mai de folos să se ducă la Tatăl şi de acolo să mijlocească pentru Ţara noastră pe care a iubit-o nespus de mult, cu toate că, a suferit în temnițele comuniste. Odihnească-se în pace cu sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu iar pe noi să ne poarte în rugăciune la Tronul Sfintei Treimi.
“Încă din timpul nopţii, mai multe persoane, printre care şi din corpul medical, care l-au îngrijit cu total devotament pe Părinte, au observat că din ochii acestuia curg ca nişte lacrimi cu bună mireasmă. La fel şi pe obraji şi pe mâini se vede lucind ca un ulei, mir cu mireasmă deosebită. E semn că bunul nostru Părinte vrea să ne mângăie şi să ne întărească”, se arată pe site-ul apologeticum.wordpress.com.
“La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, părintele Iustin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”, se arată într-un comunicat al Mânăstirii Petru Voda, pe care a ctitorit-o şi a închinat-o martirilor români din închisorile comuniste.
Născut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, judeţul Neamţ, a îmbrăcat rasă monahală în 1936, la Schitul Durau, fiind hirotonit preot la 22 de ani. A participat împreună cu Divizia 4 Vânători de Munte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don.
După lăsarea la vatră, urmează seminarul din Roman, absolvindu-l în 1945, an în care a fost arestat şi condamnat politic la 12 ani închisoare, pedeapsa prelungindu-se până în 1964, pentru că nu s-a lăsat de credinţă
După ieşirea din închisoare, părintele Iustin a slujit ca monah la Mănăstirile Secu şi Bistriţa. În 1992 a început construcţia la Mănăstirea Petru Vodă, mânăstire unicat în România, fiind dedicată martirilor din temniţele comuniste.
“Încă din timpul nopţii, mai multe persoane, printre care şi din corpul medical, care l-au îngrijit cu total devotament pe Părinte, au observat că din ochii acestuia curg ca nişte lacrimi cu bună mireasmă. La fel şi pe obraji şi pe mâini se vede lucind ca un ulei, mir cu mireasmă deosebită. E semn că bunul nostru Părinte vrea să ne mângăie şi să ne întărească”, se arată pe site-ul apologeticum.wordpress.com.
“La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, părintele Iustin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”, se arată într-un comunicat al Mânăstirii Petru Voda, pe care a ctitorit-o şi a închinat-o martirilor români din închisorile comuniste.
Născut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, judeţul Neamţ, a îmbrăcat rasă monahală în 1936, la Schitul Durau, fiind hirotonit preot la 22 de ani. A participat împreună cu Divizia 4 Vânători de Munte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don.
După lăsarea la vatră, urmează seminarul din Roman, absolvindu-l în 1945, an în care a fost arestat şi condamnat politic la 12 ani închisoare, pedeapsa prelungindu-se până în 1964, pentru că nu s-a lăsat de credinţă
După ieşirea din închisoare, părintele Iustin a slujit ca monah la Mănăstirile Secu şi Bistriţa. În 1992 a început construcţia la Mănăstirea Petru Vodă, mânăstire unicat în România, fiind dedicată martirilor din temniţele comuniste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu