Predică în vremea bisericilor goale

Preacucernice Ziduri, Preacuvioşi Pereţi, Preacuvioase Strane şi Scaune, din bisericile noastre ortodoxe,  

De sute de ani, de zeci de ani, sau de ani şi ani, cu toții aţi auzit și aţi ascultat, de fiecare dată, cuvântul dumnezeieştilor Evanghelii citite la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie: ecteniile cântate, rugăciunile rostite, cântările liturgice înălțate şi predicile predicate.

În voi sunt înscrise toate acestea. Voi v-aţi cutremurat la cântarea „Sfinte Dumnezeule”, voi v-aţi plecat capetele la imnul „Heruvic”, voi v-aţi infricoșat la cântarea „Pe Tine Te lăudăm”, voi v-aţi bucurat la împărtăşirea slujitorilor şi a credincioșilor, voi ați lăcrimat după Otpust, rămânând singuri în biserică, după plecarea credincioşilor, numai cu Dumnezeu Cel pururea prezent şi atotprezent, cu Maica Domnului şi cu toți sfinții.

În voi a fost dorul cel mai aprins de la o Liturghie la alta. În voi a fost dragostea cea mai înflăcărată, de la o Evanghelie la alta, în voi a fost cutremurarea cea mai sfântă de la o Prefacere la alta.

Adeseori i-ați primit pe credincioşii veniți, mai mult reci, de Paşti și de Crăciun, mai mult căldicei în Duminici și sărbători, mai mult absenți la Praznice şi zile sfinte.


Glasul clopotelor v-a mângâiat, împietrirea credincioșilor v-a întristat, nepocăinţa oamenilor v-a mâhnit. De aceea, de câteva săptămâni, împietriții și neatenţii oameni de până ieri, nu vă mai pot trece pragul, ușile bisericilor fiind încuiate, precum înaintea fecioarelor celor neînțelepte, din Pilda celor zece fecioare.

Ploile Potopului au început, iar ușa corabiei lui Noe se încuie pe dinafară. Apele morții încep să crească; dealurile vor fi acoperite, munții vor fi înecaţi, doar vârful Araratului eshatologic aşteaptă corabia lui Noe şi a Bisericii lui Hristos. Curcubeul legământului se va arăta în nori, mireasma jertfei lui Noe se va înălța spre cer, un Parastas tainic se va sluji neîncetat pentru sufletele tuturor celor încununați cu moartea prin Coronavirus şi înecați în apele acestor vremuri.

De aceea, vă predic vouă, ziduri sfinte, pereți cucernici, strane cuvioase ale lui David şi scaune tăcute şi smerite ale Vameşului. Plâng Sfinții pe pereții zugrăviți ortodox, se tânguiesc Potirele în Sfintele Altare, jelesc Praporii din naos, lăcrimează Icoanele de pe iconostas, pentru lumânările care nu se mai aprind. Dar Crucea atotbiruitoare a lui Hristos se înalță mai presus decât toţi și decât toate valurile tulburi ale apelor vremurilor pe care le trăim.

Preacucernice Ziduri, Preacuvioşi Pereți, lertați-ne pe noi cei ce am fost şi încă suntem doar „pereți văruiți”, în Biserica lui Hristos.

♱ Daniil Arhiereul
(Hățăgel, 29 martie 2020, Duminica a IV-a din Postul Mare).


P.S. Imaginea de mai sus este făcută azi, la noi în bisericuță, acolo unde,  v-am avut pe toți în rugăciune, cu dorul în inimă de a ne vedea cât mai curând. HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU!