Mai însetăm noi după Dumnezeu?!?

Sfânta Scriptură a Noului Testament, redă fidel, o parte din învățătura adusă nouă de Domnul Hristos. Un episod demn de reținut este acela în care Domnul nostru, se întâlnește cu o femeie samarineancă, de la care cere apă de băut. Episodul întreg îl găsim în Evanghelia Sf. Ioan cap 4 v. 5-42 (pe care așa ca și altă dată vă îndemn să îl citiți). Ceea ce vreau să punctez eu aici este faptul că Iisus Hristos ne descoperă , o realiate pe care noi, oamenii, nu dorim să o pricepem, nu vrem să o vedem, refuzăm să o acceptăm, și anume faptul că : cele ale lumii acestei nu pot să-l mulțumească deplin pe om; nu pot potoli ,, setea,, ce există în fiecare dintre noi. Sfântul Nicolae Cabasila spunea: ,, Setea sufletelor omenești are nevoie de o apă infinită, iar lumea aceasta mărginită cum ar putea să o satisfacă?,, ,, Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, spune Hristos, nu va mai înseta în veac,, iată soluția ! Apa despre care vorbește Domnul Iisus este Duhul Sfânt, de aceasta are nevoie sufletul omenesc! Harul Duhului Sfânt izvorăște din Dumnezeu, trece prin om, își pune ,, pecetea,, sa în om și se întoarce la ,, Sursă,, . Un părinte spunea despre această apă vie a harului dumnezeiesc : ,, Ea țâșnește din adâncurile ultime și se înalță spre ultimele înălțimi. Căci vine de la Dumnezeu și merge către Dumnezeu.,, Tu cel care, vremelnic, citești aceste rânduri cu te mulțumești? spre Cine tinzi, pe Cine și unde cauți?