La început de săptămână , vă propun, o scurtă meditație la Evanghelia de ieri, o găsim la Sf. Ioan în cap 9 versetele 1-38. Orbul din naștere este vindecat de Iisus Hristos printr-un gest care face trimitere la creația dintru început a omului. Prin acest gest Mântuitorul nu face altceva decât să arate celor din vremea Sa și celor de după El, ( nouă)că Același Dumnezeu lucrează în fiecare epocă, cum spune Sf. Pavel : ,, Iisus Hristos, este același, ieri, astăzi și în veac.., Cu toate aceste parcă tindem să uităm acest adevăr sau să nu-i mai dăm crezare. Sau poate ne lăsăm ispitiți de un duh lumesc care nu mai percepe lucrarea lui Hristos în lume. Există o cauză: orbirea sufletească. Aceasta este mai mare și mai grea decât orbire trupească. Prorocul Isaia spune în cartea sa : ,, Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca și cei fără de ochi, bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca și pe înserate,, Isaia. 59,10. Această orbire spirituală poate fi vindecată doar de Hristos ,, Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neștiute îi voi povățui; întunericul îl voi preface înainte lor în lumină și povârnișurile în câmpii întinse.,, Isaia. 42, 16.. Însuși Fiul lui Dumnezeu vorbește despre lumina Sa . ,, Cât sunt în lume , Eu sunt Lumina lumii,, Ioan 9, 5.
Fiecare avem momente în care lumina din jurul nostru se preface în întuneric de aceea să strigăm către Hristos: Doamne luminează-mi mintea cea întunecată de păcate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu