În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoșata Judecată și A doua venire a lui Iisus Hristos.Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.
Moșii de iarnă sau Pomenirea Morților este o rânduială a Bisericii Ortodoxe Române, bazată pe Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților părinți, în care se face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă mai este cunoscută în popor și sub denumirea "Moșii de iarnă".Numele de "moşi" dat acestei mari sărbători vine de la faptul că sunt pomeniţi toţi părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiţi întru Domnul.
Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită și ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără sfârșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, considerată simbolic a fi veșnică.
O splendidă explicaţie a acestui praznic o dă părintele Ştefan Urda, de la Alba Iulia: "Sâmbăta Lăsatului sec de carne marchează în calendarul Bisericii Ortodoxe sâmbăta morţilor, prin care începe un ciclu de pomenire a morţilor, ce va dura până în sâmbăta Floriilor sau în sâmbăta lui Lazăr, cu excepţia sâmbetei următoare, sâmbăta lăsatului sec de brânză.
Pomenirea morţilor în perioada aceasta în fiecare sâmbătă subliniază un adevăr teologic important, anume faptul că Biserica lui Hristos este compusă din Biserica celor vii şi Biserica celor adormiţi. Este aceeaşi Biserică al cărui Cap este Hristos şi membre suntem fiecare în parte, cum zice Apostolul Pavel, atât cei vii cât şi cei adormiţi."
Părintele Ştefan Urda continuă: "Dacă atunci când eram mici ne rugam, aşa, cu rugăciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu să-i ţină pe tata şi pe mama, ca Dumnezeu să le ajute părinţilor noştri, ca Dumnezeu să le dea sănătate fraţilor noştri, aceste rugăciuni nu trebuie să înceteze odată cu mutarea lor de aici în viaţa veşnică. Ei nu încetează de acolo să fie nici părinţii, nici bunicii, nici fraţii, nici prietenii noştri, ci sunt ceea ce au fost şi aici doar că sunt dincolo de graniţele acestei lumi.
Vedeţi, la slujbele de pomenire a morţilor parcă-i strigăm pe nume pe fiecare, aşa cum s-a chemat el şi luăm legătura cu el, ne rugăm pentru el. Şi aceasta este o datorie, poate cea mai importantă şi cea mai de suflet pe care o avem faţă de cei plecaţi de aici."
Pomeneşte ca să fii pomenit!
"Îndemnul Bisericii este ca în această perioadă, fiecare familie să ducă un pomelnic la Biserică. Să ceară ca cei adormiţi din familia lor să fie pomeniţi, să nu fie uitaţi.
Este o perioadă unică din timpul anului liturgic, în care se săvârşesc aceste slujbe pentru cei adormiţi. Şi este sigur o dovadă, pe de-o parte a recunoştinţei, dar pe de alta parte şi a conştiinţei că la rândul nostru, mai devreme sau mai târziu, vom fi şi noi între cei adormiţi. Şi abia atunci ne vom da seama cât de mult bine ne fac cei care, rămaşi după noi, nu ne vor uita, ci se vor duce cu un pomelnic în mână la Biserică şi vor zice: ‚Părinte, roagă-te în perioada asta şi pentru noi!’
Aceasta este în esenţă pomenirea morţilor, această unitate a Bisericii lui Hristos şi această conştiinţă că pe de-o parte avem obligaţia să nu-i uităm, să-i amintim sau să-i pomenim, iar pe de altă parte conştiinţa că ei, de acolo de sus unde sunt, veghează asupra noastră. Că rugându-ne noi pentru ei şi ei se roagă pentru noi. Că este o împreună lucrare a noastră cu ei."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu