Să ne vindecăm de gârbovirea sufletească

Am trecut de jumătatea urcușului duhovnicesc, spre peștera Betleemului unde suntem și noi chemați , ca magii și păstorii de odinioară, să aducem darurile noastre Pruncului ce se naște. Nu este nevoie de aur sau pietre scumpe, CEL SMERIT se mulțumește cu recunoștința noastră, cu dorința noastră de îndreptare. O parte din credincioși s-au spovedit și împărtășit. Credem, că sunt aceia care caută să petreacă lângă *ieslea minunată* cu sufletul curat, care conștientizează că este nevoie de o vindecare a gârbovirii sufletești. Însă mai sunt destui care cu sufletul plin de răni, de păcate, sluțit de urâțenia faptelor rele, nu îndrăznesc sau nu vor să se îndrepte spre ZIDITORUL. Cel ce citești, este important să știi că nu trebuie faci nimic ieșit din comun, este suficient un singur pas și Hristos va face pe urmă totul. Avem exemplu femeii gârbove,

a fost de ajuns să fie prezentă acolo unde vorbea Iisus, iar ACESTA, a văzut-o și a dezlegat-o de neputința ei. Cere-i și tu Domnului să te ajute să-ți vezi starea în care te afli, să-ți dea curaj pentru ați mărturisi păcatele, putere ca să te ridici, voință să te vindeci de gârbovirea sufletească în care te complaci. Aceeași Mână care a fost ridicată asupra femeii gârbove, care a ridicat pe fiica lui Iair, care a binecuvântat și înmulțit pâinile, care i-a fost întinsă lui Petru, ACEEAȘI MÂNĂ ți se întinde și ție, apuc-o, prinde-te de ea, ridică-te, nu rata această șansă, cine știe dacă mai apuci o alta!