O intreagă comunitate calvino- anglicană, în frunte cu pastorul lor, trece la ortodoxie

...Acesta (pastorul) a facut parte dintr-un grup biblic numit “Blackwood Brothers”, a calatorit o vreme si familia, impreuna cu Joseph, l-au urmat. Era un ”crestinism” nomadic, fiecare saptamana intr-o biserica diferita. Acest mod de viata a continuat pana cand Joseph avea 9-10 ani, moment in care parintii s-au stabilit in Texas si au inceput sa frecventeze biserica mai des. Dar, au continuat sa schimbe denominatiunile la cativa ani pana cand Joseph a trecut de 20 de ani si s-a hotarat sa se opreasca si sa prinda radacini intr-o singura biserica, care, pe atunci, era una baptista [McKinney Bible Church este o denominatiune calvina care nu practica botezul la nastere], devenind un calvinist indarjit. Era foarte captivat de modul de gandire si sistemul Calvinist parea sa raspunda la o multime din intrebarile sale.

În urma cunoasterii crescande a istoriei si a intelegerii despre modul in care Biserica primara traia credinta, a inceput sa priceapa ca erau anumite lucruri pe care trebuia sa le reconsidere. A inteles ca, de fapt, botezul copiilor era practica standard a Bisericii primare. A inteles validitatea teologica a acestei practici, motivul pentru care era facuta, asa ca si-a botezat toti copii la un pastor local prezbiterian, ceea ce a atras asupra-si o multime de priviri suspicioase, si nu s-a oprit acolo. Mai erau o multime de lucruri pe langa acasta. Pe masura ce citea mai multa istorie, pe atat era mai decis: “Lucrurile nu par a semana cu ceea ce facem noi aici.” S-a aplecat , mai atent, asupra canonului Sfintei scripturi, dându-și seama că denominațiunile pe la care trecuse erau departe de adevăr. Iata marea mea calatorie, am trecut prin toate aceste denominatii protestante, prin seminarul Westminster, prin seminarul anglican, am fost hirotonit ca anglican iar, in final, mi-am dat seama ca trebuie sa fac acest pas decisiv si sa ma alatur Bisericii primare si, dupa luni de studii si mii de pagini citite si rugaciune, m-am convins ca Biserica primara nu e la Roma, ci e Biserica Ortodoxa.

In acel moment al calatoriei mele mi-a devenit clar ca ar trebui sa vizitez o biserica Ortodoxa. E un traseu neobisnuit acesta, pe care nu l-as recomanda nimanui, mai ales acum dupa ce am descoperit slava Sfintei Liturghii despre care nu aveam idee la momentul respectiv. Stiam doar ca sunt in cautarea Bisericii primare si ca o gasisem in carti. Una peste alta, am crescut fara sa am vreo Biserica Ortodoxa prin preajma. Si cand am gasit-o in carti, cea mai apropiata era la 1 ora si ceva departare, intr-o asezare de 1100 de oameni. Si nu era nici asa usor sa vizitez o biserica la acel moment, pentru ca eram pastorul unei biserici si ma pregateam pentru predica de fiecare duminica, asa ca a trebuit sa ajung la un inalt nivel de incredere pana sa ma simt in stare sa spun in fata intregii congregatii: “Ei bine, duminica viitoare nu va voi predica. Toti vom merge cu masinile la departare de o ora pentru a vizita Biserica Ortodoxa.” Acele luni de tranzitie au fost tumultoase, cand treceam de la preot calvinist-dn-josephjpganglican-protestant hotarat, de nadejde, la confuzie totala, nestiind in ce directie sa apuc, spre a decide apoi ca fie catolicismul, fie ortodoxia erau singurele optiuni, punct in care nu eram in niciuna din aceste pozitii, iar apoi devenind ortodox in final. In toata aceasta perioada sotia a fost foarte iritata, pentru ca ne obisnuiseram pentru o buna bucata a vietii sa credem ca daca abandonam “sola scriptura”, daca renuntam la indreptarea doar prin credinta si alte fraze protestante similare, insemna ca renuntam la credinta si ca eram blestemati. Cat despre ortodocsi, nu stiam ce ascund, pentru ca nu stiam ca exista. Deci sotia mea era foarte nelinistita si, ca sa fiu sincer, si eu eram la fel. Chiar imi aduc aminte ca i-am spus odata sa ia telefonul si sa-l sune pe pastorul nostru din Texas, cel calvinist-baptist, sa-i cerem parerea, spunandu-i: “Sunt asa de sigur ca fac ce trebuie, si sper din suflet ca fac ce trebuie, dar, daca gresesc, nu vreau sa te iau cu mine in iad.” Celor din biserica, le-am spus foarte clar: “Cand predic de la amvon, spun ceea ce cred eu ca e adevarat. Dar, numai pentru ca eu cred ca e adevarat, nu inseamna ca voi sa fiti imediat de acord cu mine.” Nu a trecut mult timp dupa participarea la Sfinta Liturghie si mica biserica anglicana din Omaha a decis ca sa sa devina Ortodoxa, prezentandu-se la Mitropolia Antiohiana si cerand sa fie primiti. Preluare de pe razbointrucuvant.ro (tot acolo găsiți și textul integral)