MAICA DOMNULUI și ” FRAȚII DOMNULUI„ ÎN SFÂNTA SCRPITURĂ

 

11.  Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.

12.  Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,

13.  Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.

14.  Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.

15.  Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.

16.  Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.

17.  Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie

18.  Aduce-se-vor în palatul Împăratului.

19.  Pomeni-vor numele tău în tot neamul;

20.  Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului” (Ps. 44, 11-20).

 

„Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. ” (Iezechiel 44, 2)  - pururea fecioria Maicii Domnului

„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”  Isaia 7, 14.

”Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.” Isaia 61,10

 

”Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Facere 3, 15

 

Maica Domnului închipuită și de :

scara lui Iacob 

10. Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.
11. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
12. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.
13. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: ,,Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.
14. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.… (Facerea 28, 12)

 

Rugul aprins care nu se mistuia, arătat lui Moise

1. În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
2. Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.
3. Atunci Moise şi-a zis: „Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte”.
4. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: „Moise! Moise!”. Şi el a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”
5. Şi Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!”
6. Apoi i-a zis iarăşi: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!” Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. (Ieșire 3, 1-6)

 

Toiagul lui Aaron care a înflorit

1. După aceea a grăit Domnul lui Moise şi a zis:
2. „Spune fiilor lui Israel şi ia de la ei, de la toate căpeteniile lor, după seminţii, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare seminţie, şi numele fiecărei căpetenii scrie-l pe toiagul său;
3. Iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag vor da de fiecare căpetenie de seminţie.
4. Toiegele acelea să le pui în cortul adunării înaintea chivotului legii, unde Mă arăt ţie.
5. Şi va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; şi aşa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care cârtesc ei împotriva voastră”.
6. Şi Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; şi toiagul lui Aaron era între toiegele lor.
7. Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul adunării.
8. Iar a doua zi a intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale.
9. Şi atunci a scos Moise toate toiegele de la faţa Domnului la toţi fiii lui Israel; şi au văzut şi şi-au luat fiecare toiagul său.
10. Apoi a zis Domnul către Moise: Pune iar toiagul lui Aaron înaintea chivotului legii spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători, ca să înceteze de a mai cârti împotriva Mea, ca să nu moară!”
11. Şi a făcut Moise aşa; cum îi poruncise Domnul aşa a făcut. (Numerele  17:1-11)

 

Trecerea prin Marea Roșie

 (Ieșire 14, 1-31)

Practic, așa cum poporul Israel trece în mod minunat prin Marea Roșie, fără să-și ude picioarele, la fel Iisus Hristos se va întrupa în Fecioara Maria fără să-i strice fecioria.

Chivotul legii

ce poartă viața dumnezeiască și puterea de a vindeca, sau „norul” ce umple casa Domnului cu slavă (Numerele  cap. 10).

 

 

”Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt… Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.” Matei 1, 18, 20

”Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” Luca 1, 28

 

” Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Luca 1, 29

 

”Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.” Luca 1, 30

 

”Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” Luca 1, 35

 

 

”Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” Luca 1, 42-43

 

„Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.” Luca 1, 48-49

 

”Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.” Apocalipsă  12, 1

 

 

Hristos asculta de mama Sa, ex. Nunta din Cana Galileii Ioan cap. 2

 

 

Despre ”frații Domnului”

 

Se stie ca Maica Domnului a fost singurul copil al lui Ioachim si Ana; si, totusi, este numita sora altei Marii, care era sotia lui Cleopa (Ioan 19, 25). In realitate, deci, aceasta Maria era vara primara a Maicii Domnului, sau matusa ei.

 

Iar mama asa-zisilor "fratii lui Iisus" - Iacob, Iosif, Simion si Iuda (Matei 13, 55), era de fapt acea Marie, sotia lui Cleopa, numita in alte locuri: "Maria lui Iacob, si a lui Iosif" (Matei 27, 56; Marcu 15, 40).

 

De aceea, acesti zisi "fratii Domnului" niciodata nu se numesc "fiii Mariei, Maica Domnului", ci numai "fratii Lui"; si numai Iisus singur e numit: "Iisus, Fiul Mariei", deci Unicul ei Fiu, iar Sfanta Fecioara Maria este numita, exclusiv, "Mama lui Iisus" (Matei 1, 18; 2, 11, 13. 14; 12, 47; Ioan 2, 1); sau "Mama Lui" (Matei 12, 48; Marcu 3, 31-32).

 

"Dar (Iosif) n-a cunoscut-o pe ea (Maria) pana ce ea a nascut un fiu." Expresia "pana ce", nu inseamna "pana cand" ci "niciodata".

 

Ex. II Regi 6, 23 "Micol n-a avut copii pana in ziua mortii", adica nici­odata. Cand Domnul zice: "Zis-a Domnul Domnului Meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Matei 22, 44; I Cor. 15, 25), adica, de-a pururea, permanent.

Iata deci Ca Sfanta Fecioara n-a nascut decat pe Iisus si a ramas pururea Fecioara.

 

 

In ce priveste expresia: "Si n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu", "pana ce", "pana cand" in acest context nu arata un termen, ci exprima o continuitate a situatiei de fapt, o stare continua, de perma­nenta, de vesnicie. Iata cateva exemple, deosebit de cele amintite in capitolul 4: Dumnezeu Tatal zice Fiului, arata proorocul David: " Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Ps. 109, 1). Sau cum zice Domnul ucenicilor: "Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20). Sau: "Caci El (Fiul) trebuie sa impartaseasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale" (I Cor. 15, 25). Adica Fiul va fi pururea, vesnic, de-a dreapta Tata­lui si va imparati vesnic si dupa supunerea vrajmasilor.

 

O alta marturie biblica ne-o dau chiar doi din asa-zisii" fratii Domnu­lui" care au scris cate o mica epistola, in care ei nu spun nicaieri ca sunt fratii Lui, ci" slujitorii" sau" robii" Lui. Astfel, Iacob scrie: " Iacob, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos" (1, 1). Iar celalalt scrie:" Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacob" (Iuda 1, 1). Deci, nici unul nu spune ca este " fratele lui Iisus". Pentru ca ei se stiau sigur ca sunt fiii Mariei, sotia lui Cleopa, asa cum se arata clar in Matei 27, 56 si Marcu 15, 40, care Marie era vara Maicii Domnului. Caci din lipsa de termeni in limba ebraica pentru gradele de rudenie, se folosea acelasi cuvant pentru: frati, veri, unchi si nepoti etc, ca si pentru: surori, verisoare, matuse.

 

Reamintim si alte exemple: Avraam era unchiul lui Lot, iar el nepot de frate si se numeau "frati " sau " rude" (Facerea 11, 27; 12, 5 ; 13, 8; 14, 14-16); apoi, Iacob, nepotul lui Avraam, s-a casatorit cu verisoarele lui - surorile Lia si Rahela - fiicele lui Laban, nepot de frate lui Avraam, frate cu Nahor, si se numeau "frati" (Facerea 11, 27; 29,15-28). De ase­menea, Eliazar si Kis erau frati; si fiicele lui Eleazar s-au casatorit cu fiii lui Kis, cu care erau veri, dar se numeau " frati" sau rude cu ele (I Paralipom. 23, 22) etc.

 

 

-Care este rolul Fecioarei Maria in actul divin al Rascumpararii neamului omenesc prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, dupa Biblie?

 

- Dupa etimologia cuvantului ebraic Mariam, Maria inseamna "Doamna", " Stapana". Si cum Sfanta Fecioara Maria a fost aleasa, si pregatita indelung, prin jertfele si slujbele de la templu, si curatita de paca­tul stramosesc, cu care s-a nascut, ea a fost si sfintita prin Duhul Sfant si puterea lui Dumnezeu care a umbrit-o, cand a zamislit pe Fiul Lui (Luca 1, 35), pe Care apoi L-a nascut, ramanand iarasi Fecioara.

 

Despre pururea fecioria Maicii Domnului ne vorbeste proorocul Iezechiel, care, asemanand-o metaforic cu poarta de la rasarit si din afara a templului, scrie:" Si mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa" (Iez. 44, 2). Asa au inter­pretat acest text Sfintii Parinti si Biserica. De aci a si aparut expresia cultica ortodoxa la adresa Maicii Domnului: " Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara"; si s-a statornicit dogma pururea fecioriei Ei. Este clar, deci, pentru orice crestin cinstit si de buna credinta ca Sfanta Fecioara Maria are un rol primordial, dupa Fiul Sau, in actul Rascumpararii neamului omenesc; mai intai prin insasi intruparea Fiului lui Dumnezeu, si apoi prin cinstea ce i s-a dat de insusi Dumnezeu Tatal, de a o aseza in cer, de-a dreapta iubitului Sau Fiu.

 

Rolul Sfintei Fecioare in actul Rascumpararii si al mantuirii este unul de colaborare, de conlucrare cu Dumnezeu; mai intai prin smerenia, curatia si acceptarea ei de buna voie, de consimtire, la primirea mesajului divin, indelunga convorbire cu ingerul vestitor, incheiata cu cuvintele Ei:" Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38).