"Postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui Dumnezeu" P.F părinte Patriarh Daniel
- Nu postim pentru a fi văzuţi sau lăudaţi de oameni, ci
postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
- Postul este o dăruire a noastră faţă de Dumnezeu, o
ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă şi ca dorinţă de
sfinţire a vieţii (cf. Romani 12, 1).
- Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât
darurile Lui materiale pe care le consumăm.
- Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.
- Cine postește, dar nu se roagă, nu adună lumină
spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu biologic și
psihologic, motivat igienic sau estetic.
- Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de
origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de
stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau
fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
- Postul adevărat trebuie să fie unit cu smerenia și cu
bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune
personală a omului cu Dumnezeu Care vede tainic și tăcut sufletul și
faptele omului credincios și jertfelnic, rugător și postitor.
- Prin post participăm tainic la postul de patruzeci de
zile al Mântuitorului în pustie. Nimeni nu se poate lupta cu duhurile rele
și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a dobândit mai întâi lumina
harului divin prin post și rugăciune.
- Mai ales în perioada Postului suntem chemați să
îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu
dând vina pe alții pentru păcatele noastre, ci recunoscând și plângând
propriiile păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau
a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de
iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.
- Dacă este însoţit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul
face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui
Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu