Avem obligaţia să apărăm familia, constituită prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie

În contextul reluării pentru a treia oară în ultimii ani a unei pro­puneri legislative pri­vind reglementarea parteneria­tului civil, până acum respinsă cu largă majoritate parlamentară de fiecare dată, Patriarhia Română reiterează poziţia ei constantă în această chestiune: Răspunsul societăţii şi al autorităţilor publice la încercările actuale de a submina familia tradiţională trebuie să ţină cont de continuitatea acesteia în istorie ca dar al lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate şi ca binefacere pentru viaţa unui popor. De aceea, Patriarhia Română atrage atenţia că parteneriatele civile încearcă să slăbească familia tradiţională sau să i se substituie şi re­pre­zintă un atentat la identitatea acesteia. Subminarea valorilor familiei tradiţionale prin crea­rea unor alternative la aceasta periclitează familia naturală ca temelie a societăţii umane. De aceea, familia tradiţională are dreptul şi datoria de a-şi proteja propria identitate, demnitate şi continuitate. Din cele mai vechi timpuri, poporul român a moştenit şi a cultivat un respect deosebit faţă de familie, numită Biserica de acasă, având credinţa că aceas­ta este instituită şi binecuvântată de Dumnezeu. Acest res­pect faţă de familie s-a concre­ti­zat în grija pentru o viaţă în armonie şi fidelitate, ajutorarea re­ciprocă a soţilor, naşterea de copii şi creşterea lor cu res­ponsabilitate. Toate aceste valori au rămas peste veacuri trăsături fun­damentale ale societăţii ro­mâ­neşti. De aceea, Biserica binecuvântează numai familia tradiţională. Patriarhia Română subliniază faptul că atât Consti­tuţia României (art. 48), cât şi Codul Civil (art. 258) reflectă rea­litatea că familia se înteme­ia­ză pe căsătoria liber consim­ţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe drepturile şi îndatoririle părinţilor de a asigura creş­terea, educaţia şi instruirea copiilor, şi consideră că aceste acte normative trebuie respectate şi aplicate, iar nu di­mi­nuată importanţa lor prin insti­­tuţii noi, fără nicio tra­diţie, dar care pretind drepturile ce de­curg din căsătorie. Nici un angajament inter­na­ţional al Ro­mâ­niei nu obligă statul român să legifereze relaţiile în afara fa­miliei consti­tuite prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Experienţa altor state arată că aceste parteneriate civile sunt doar o anticameră a accep­tă­rii căsătoriilor între persoa­nele de acelaşi sex. Familia nu este doar un set de drepturi recunoscute soţilor de către stat, ci şi o valoare socială, care susţine viaţa şi continuitatea unui popor. De aceea, subminarea fa­mi­liei tradiţionale nu poate fi decât în defavoarea binelui comun al societăţii. Deoarece în textul iniţiativei se face menţiune la „creşterea şi educarea copiilor aflaţi în în­tre­ţi­nerea“ persoanelor care au încheiat un contract de parteneriat civil, considerăm că, în contextul celor prezentate mai sus, adoptarea iniţiativei privind parteneriatele civile ar avea efecte negative şi în ceea ce pri­veşte creşterea şi dezvoltarea să­nă­toasă a copiilor. Copiii riscă să fie privaţi, împotriva voinţei lor, de afecţiunea maternă sau paternă, fapt care ar duce la efecte negative pe termen lung, prin substituirea acestora cu alte tipuri de afecţiune (două ma­me, doi taţi etc.). Pentru toate aceste motive, Patriarhia Română solicită Ca­merei Deputaţilor, cameră decizională, să respingă şi de această dată propunerea legis­la­tivă privind reglementarea par­teneriatului civil, întrucât constituie un atentat la valoarea permanentă a familiei şi la identitatea acesteia. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)