” Adolescentii vor adevar nu prefacatorie...Biserica sa fie pentru tineri singurul loc care ii va primi... sa aiba siguranta ca, daca se spovedesc, nu vor fi judecati, pedepsiti si alungati. ci vor fi acceptati, iubiti, incurajati si mangaiati. ”

PARINTELE ANTHONY KARBO (SUA)(un convertit la ortodoxie): despre educatia copiilor in Biserica si despre purtarea cu tinerii cazuti in pacate.

.....”- Parinte, care sunt problemele majore ale adolescentilor din ziua de astazi? Cum sa procedeze parintii ca sa le previna? Problema principala este gandirea secularizata: traim fara Dumnezeu. Intreaga cultura in care traim functioneaza asa, fara constiinta lui Dumnezeu. Comunismul recunostea ca exista Dumnezeu, doar ca trebuie eliminat! Asadar, pentru comunisti, Dumnezeu exista — era inamicul lor. Materialismul, nici macar nu mai recunoaste ca ar exista un Dumnezeu, nici macar nu se mai lupta cu El, ci ne inghite cu totul. Ne ademeneste, cum s-a intamplat odinioara cu pomul cunostintei binelui si raului: pare dulce, placut la vedere, bun de mancat, si suntem sedusi de el. Materialismul nu-i declara razboi lui Dumnezeu, ci pur si simplu ne atrage departe de Dumnezeu si de pomenirea Lui. Ne-a schimbat gandirea intr-un fel foarte subtil si atragator, ceea ce-l face mult mai dificil de combatut si de reperat. Cand aveai ateismul pe de-o parte, si pe Dumnezeu pe de alta parte, le cunosteai pe amandoua si le puteai separa. Astazi diavolul nu ne mai lupta cu gloante, ci ne copleseste pana la sufocare cu dulciuri, cu dulcetile acestei vieti. Te face sa crezi ca viata asta e lucrul cel mai important. Credem in Dumnezeu, dar traim ca si cum Dumnezeu n-ar fi. Asta-i pericolul… Daca tinerii cresc asa, atunci vor fi inghititi de lume, de atractiile ei, de momelile ei. In zilele noastre, mai mult decat oricand, parintii insisi trebuie sa-L caute pe Dumnezeu. Si atunci copiii ii vor urma, vor merge dupa ei. Cand parintii se straduiesc sa duca o viata placuta lui Dumnezeu, o viata sfanta, atunci le sunt un exemplu copiilor, si asta-i foarte important. Daca parintele nu se roaga, atunci nici copilul nu se roaga. Daca parintele nu se duce la biserica, atunci nici copilul nu se duce la biserica. Daca parintele se duce la biserica si se vaita ba ca e lunga slujba, ba ca se plictiseste, se plange ba de preot, ba de episcop, ba de una, ba de alta, atunci copilul bineinteles ca-si zice: „Ce-mi trebuie mie asa ceva?” De aceea, parintii trebuie sa duca o viata sfanta, din care sa razbata pacea, dragostea, mila, iertarea… Daca copilul se duce la biserica si aude o predica despre iertare si mila, dar vede ca mama si cu tata se tot cearta si se tot lupta, si nu au mila unul cu altul, si nu au iertare, atunci va parasi Biserica. Asa ca, mai inainte de toate, parintii trebuie sa se faca sfinti, si vor deveni sfinti si copiii lor. Biserica sa fie pentru tineri singurul loc care ii va primi Vreau sa aiba siguranta ca, daca se spovedesc, nu vor fi judecati, pedepsiti si alungati. Ci, daca se spovedesc, vor fi acceptati, iubiti, incurajati si mangaiati. Convingerea mea, pe care mi-am format-o din Evanghelii, este ca trebuie sa ne purtam ca in cazul fiului risipitor. Tatal l-a lasat sa plece, n-a avut ce sa-i faca, nu l-a putut obliga sa ramana. Iar fiul risipitor a plecat, s-a distrat cu prietenii, iar la sfarsit… nimic! Cand s-a intors, a fost primit n-a fost judecat, n-a fost pedepsit, nu i s-a facut morala, n-a fost dispretuit… Si el stia ca acela era singurul loc in care ar fi fost primit: in casa Tatalui sau, in Biserica. Biserica sa fie in constiinta lor singurul loc in care se afla in siguranta, singurul loc care ii va primi, singurul loc care ii va tamadui.

Intalnirea lor cu biserica trebuie sa fie o intalnire cu Dumnezeu, trebuie sa-L gaseasca acolo pe Dumnezeu si trebuie sa fie o intalnire placuta. Daca un tanar vine la biserica si e intampinat cu: „Oh, uite cum esti imbracat!”, daca ma duc la el si-i fac morala ca are haine nepotrivite, atunci nu-i ofer nimic din cele ale lui Dumnezeu. Chiar daca e imbracat necuviincios, eu sunt dator sa-i dau har, sa-i dau dragoste, sa fiu milostiv, pentru ca intalnirea cu Biserica sa nu-l faca sa se simta respins, ci acceptat. Atunci va capata incredere si va incepe sa se schimbe. . Adolescentii vor adevar. Vedeti, ei sunt atrasi de adevar, nu de prefacatorie. Daca vad ipocrizie in casele lor, la parintii lor, atunci vor respinge Biserica. ,Sa plangem si sa ne rugam pentru ei. Si mereu, mereu, mereu, trebuie sa-i iubim… Una din rugaciunile Liturghiei, rostita doar de preot, spune: „Nu Te-ai departat, toate facandu-le, pana ce ne-ai suit la Cer”. Si Dumnezeu nu se va departa, facand totul ca sa-i cheme inapoi. El va fi pururea acolo pentru mine. Ei se vor indeparta, dar Dumnezeu nu se va indeparta. Ei vor fugi, dar Dumnezeu ii va urmari. Si, de va fi pentru ei un prilej, cat de mic, ca sa se intoarca spre Dumnezeu, Dumnezeu va fi acolo, asteptand sa-i intoarca. O spun din nou: cel mai important este ca atunci cand copiii Il intalnesc pe Dumnezeu, cand intalnesc lucrurile lui Dumnezeu, cand intalnesc Biserica lui Dumnezeu, cand intalnesc un preot al lui Dumnezeu, cand intalnesc crestinii drept-slavitori ai lui Dumnezeu, trebuie sa simta dragoste”... Din nr. 6 (41) al revistei Familia Ortodoxa