Lepădarea de sine , în principiu, reprezintă lepădarea voii proprii, pentru a primi voia lui Dumnezeu. Această definiție ne mulțumește și nu prea. Propun să vedem în mod practic și concret, cum în viața de zi cu zi, putem să ne lepădăm de noi, în favoarea celor din jur, astfel slujind pe aproapele slujim de fapt pe Mântuitorul.
Lepădarea de sine și crucea căsătoriei (luată ca exemplu):soțul/soția care se străduiește să-i fie pe plac soției/soțului, nu practică o lepădare de sine? soțul/soția care se îngrijește de soție/soț la „ceea ce este bun spre zidire”, nu este tot o lepădare de sine?
Părinții care aduc pe lume copii și renunță la confortul și egoismul personal, se trezesc noaptea la legănat, la schimbat; aleargă atunci când este cazul la medic, se îngrijesc pe cât posibil să nu le lipsească nimic, îi duc la biserică și au grijă de ei ne mai putând să se concentreze la Sfintele Slujbe, dar având conștiința că ducându-i și crescându-i în dragoste de Dumnezeu și Biserică rodul va fi înmiit, nu este tot o lepădare de sine? O soție agresată verbal și fizic, dar care dorește întoarcerea soțului ei, nu este un exemplu de lepădare de sine? Toate acestea duse cu mulțumire și cu bucurie înseamnă „ lepădarea de sine” și implicit asumare lor, în termeni duhovnicești „ luarea crucii” și urmare Domnului nostru. După cum vedem, cele două noțiuni „ lepădarea de sine” și „luarea crucii” - le practicăm de multe ori, fără însă să le știm defini. Cu alte cuvinte Hristos ne cheamă la ceva accesibil nouă. Mare răsplată ne aduce crucea : pe Hristos Însuși și părtășia cu El; lepădarea de sine - trăirea prin puterea lui Hristos.
Multumesc
RăspundețiȘtergere