În anul 1909, regelui Ferdinand și reginei Maria li se năștea fica cea mică, Ileana.Crescută într-un climat elevat, învață arta și frumusețea, engleza și franceza de la mama ei (foto stânga, Regina Maria și Prințesa Ileana), iar de la tatăl germana, dar mai ales va moșteni devotamentul , dragostea și datoria pentru România.
Viața Prințesei a fost foarte agitată. Nu o să insistăm asupra datelor biografice, dar vi le recomand cu căldură. La 52 de ani devine ucenică la Mănăstirea ,, Acoperământul Maicii Domnului,, din Franța, găsind viața pe care și-a dorit-o.Atunci spunea :,, În inima mea, întotdeauna am dorit să devin călugăriță. Dar a fost atât de mult de făcut în România când am fost tânără.,, După 6 ani se va muta în America, unde va întemeia o Mănăstire ortodoxă.În anul 1967 este tunsă în monahism cu numele de Alexandra, lăsând în urmă pe sora ,, Ileana,, cum însăși mărturisea.
La 21 ianuarie 1991, pe la ora amiezii, respirația i s-a oprit, iar sufletul și-a început lunga călătorie.
În testamentul ei a cerut doar două lucruri: să fie îngropată cu averea ei cea mai prețioasă și anume o cutiuță din aur în care era o fărâmă de pământ românesc, pe care o păstrase cu sfințenie; și să fie iertată de cei cărora le-a greșit, pentru că n-ar fi vrut să facă acest lucru.
O întâmplare care i-a marcat viața, a fost vederea Sfinților Îngeri pe care o redau mai jos, și în urma căreia mai târziu, va scrie o carte intitulată simplu dar sugestiv,, Sfinții Îngeri,, pe care, de asemene o recomandăm cu drag!
,,Într-o zi, dis de dimineata, când aveam sapte ani, am vazut îngerii. Sunt tot atât de sigura azi cum am fost si atunci. Nu am visat, nici "n-am avut vedenii". Stiu precis ca erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirata, nici înspaimântata. N-am fost nici macar înfiorata, ci teribil de bucuroasa. Am vrut sa le vorbesc si sa-i ating.
Camera noastra, a copiilor, era luminata de zorii zilei si am vazut un grup de îngeri, stând în jurul fratelui meu mai mic. Eram atenta, altfel n-as fi putut auzi vocile lor. Purtau vesminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Parul le ajungea pâna la umeri si era diferit colorat, blond, roscat si brun închis. Nu aveau aripi.
La picioarele patului fratelui meu Mircea, putin mai la o parte de ceilati, statea o fiinta cereasca. Mai înalt si nemaipomenit de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreapta purta o lumânare aprinsa. Nu parea sa apartina grupului de îngeri strânsi în jurul patului. El statea deoparte si astepta. L-am recunoscut a fi îngerul pazitor.
( foto dreapta, Principesa Ileana, împreună cu Mitropolitul Nicolae Bălan și Părintele Arsenie Boca)
Am observat apoi ca la picioarele propriului meu pat statea o creatura cereasca asemanatoare. Era înalt, vesmântul era albastru, cu mâneci largi. Parul era castaniu, fata ovala si frumusetea sa n-o pot descrie, pentru ca nu poate fi comparata cu nimic omenesc. În spatele lui aripile se înaltau lateral si în sus. O mâna era ridicata la piept, în timp ce în cealalta purta o lumânare aprinsa. Doar zâmbetul poate fi descris ca angelic; dragoste, bunatate, întelegere si siguranta izvorau din el.
Încântata, am trecut peste cuvertura si, îngenunchind la capul patului, am întins mâna cu dorinta arzatoare sa-l ating pe surâzatorul meu pazitor, dar el a facut un pas înapoi, a întins mâna prevenitor si a dat usor din cap. Eram atât de aproape de el încât îl puteam atinge cu usurinta. "Oh, te rog, nu pleca", i-am spus, cuvinte la care toti ceilalti îngeri au privit spre mine si mi s-a parut ca am auzit un râs argintiu, dar de acest sunet nu sunt sigura, desi stiu ca râdeau. Apoi au disparut."
(Maica Alexandra - Principesa Ileana a României. "SFINTII ÎNGERI", Ed. Anastasia 1992, pag. 301 - 302)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu