8 mai, Sărbătoarea MINUNII care se petrece ÎN FIECARE AN la mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul

Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli ai Domnului nostru, Iisus Hristos. Ioan este unul dintre cei patru evangheliști. El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice, nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa și tot el este acela care a vestit lumii că „Dumnezeu este iubire” și „Dumnezeu este lumină”.



Sfântul Apostol Ioan este prăznuit de trei ori pe an, însă în ziua de 8 mai este sărbătorit în cinstea minunii care are loc, în fiecare an, în această zi, la mormântul său.

Dumnezeu face minuni prin toți sfinții săi, prin cei care au suferit sau au murit pentru El, prooroci mucenici, sfinții Săi apostoli și ucenici și toți cei care au dus o viață curată și sfântă, învrednicindu-I Împărăției Cerurilor și vieții veșnice, iar locurile de îngropare ale lor le binecuvântează cu multe minuni și daruri.

Mormântul Sf. Ioan Evanghelistul  izvorăște, din Suflarea Duhului Sfânt, o pulbere sfântă, care izbucnește afară în fiecare an, la această dată. Localnicii o numesc „mană”. Această pulbere divină este cunoscută pentru darurile ei vindecătoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup.

Sfântul Apostol Ioan a fost fiul pescarului Zevedeu și al mironosiței Salomeea, din localitatea Betsaida, din Galileea. La început, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Împreună cu fratele său, Iacov, a fost chemat de Mântuitorul Iisus Hristos să-L urmeze. Ioan a fost cel mai tânăr dintre Apostolii Domnului.

În Noul Testament, cei doi frați, Ioan și Iacov, sunt numiți "fiii lui Zevedeu" sau, pentru credința lor puternică, "fiii tunetului". În cuprinsul Evangheliei sale, Ioan nu se numește pe sine cu numele, ci "ucenicul prea iubit al lui Iisus" (Ioan, 21, 20). El chiar era foarte iubit de către Iisus, deoarece, împreună cu Apostolii Petru și Iacov, Ioan îl insoțește pe Învățător în cele mai importante momente ale vieții Sale pământești. El a fost present la  Învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față și la rugăciunea din grădina Ghetsimani. Ulterior, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, l-a ales pe Ioan drept purtător de grijă pentru Mama Sa, Fecioara Maria, pe care Ioan a însoțit-o până la cinstita ei Adormire. După învierea lui Iisus, Ioan a fost primul Apostol care a cercetat mormântul gol.

Simbolul Sfântului Ioan Evanghelistul este vulturul. Mormântul său făcător de minuni se află în cetatea Selcuk din Efes, Turcia.



preluare de pe  activenews.ro

Patriarhia Română: Ajutor financiar și material de 2.273.189 lei oferit în perioada 28 aprilie – 4 mai 2020

Patriarhia Română anunță că valoarea ajutoarelor oferite de Biserică în perioada 28 aprilie – 4 mai 2020 a fost de 2.273.189 lei. Valoarea totală a suportului oferit de eparhii de la începutul crizei medicale Covid-19 și până în data de 4 mai 2020 se ridică la 17.149.663 lei (3.551.390 euro).

Comunicatul integral:

---

Un nou ajutor financiar și material oferit de Patriarhia Română  celor afectați de pandemie în perioada 28 aprilie – 4 mai 2020

Biserica Ortodoxă Română continuă ampla sa acțiune caritabilă dedicată celor afectați de pandemie, oferind ajutor concret și diversificat, la nivel de parohii și eparhii, persoanelor vârstnice și sărace, bolnave sau cu dizabilități, celor aflați temporar în izolare sau în carantină.

Prin implicarea directă a centrelor eparhiale, protopopiatelor, parohiilor și mănăstirilor din cuprinsul Patriarhiei Române, în perioada 28 aprilie – 4 mai 2020, a fost oferit un ajutor financiar și material în cuantum de încă 2.273.189 lei.

Rezultatul ajutorului oferit până în prezent la nivelul întregii Patriarhii, în cuantum de 17.149.663 lei, reflectă puternica solidaritate a clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, precum și capacitatea  de mobilizare a acestora de a-i ajuta pe oamenii aflați în necazuri și suferințe.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Președinta Tribunalului Timiș, Adriana Stoicescu: ”Bisericile goale vin să ne amintească de golul din noi.”

„Bisericile de azi nu sunt altceva decât reflectarea sufletelor noastre împietrite.

Dacă am fugi de pustiul din noi așa cum fugim de bisericile goale, poate am schimba ceva.

Sclavi ai luptei pentru supraviețuire, ne prefacem neconvingător că ne pasă și că Îl ascultăm.

Vrea să ne creadă.

Și încă ne așteaptă.

Popor îngenuncheat de prea mult timp, nu mai avem putere să luptăm, nici măcar pentru El, când alții Îi iau Numele în derâdere.

Pentru noi nu o mai facem de mult timp.

Transformați în sclavi de cei care ar trebui să ne poarte de grijă, suntem aruncați care încotro, precum o păpușă cândva frumoasă, azi nefolositoare și scămoșată și aproape dezmembrată…

Ne abandonăm unii pe alții așa cum ne lăsăm bunicii în sărăcie și luăm calea bejaniei pentru un ban.

Copiii ce cresc cu ochii pe ecranul unui laptop, uimiți că au părinți, așteaptă viitorul în zadar.

O țară abandonată și uitată, la fel de goală precum Biserica azi.

Ne-au luat speranța.

Ne umilesc bătrânii.

Azi, ne iau cuvântul și mutilează adevărul.

Când în Timișoara se striga „Libertate”, ei se pregăteau să iasă în față.

De 30 de ani își iau încet, dar sigur, țara înapoi.

O țară jefuită și măcinată de corupție, în care câțiva se plimbă cu iahturi, iar cei mulți nu au nici măcar o căruță.

În care unii copii vin la școală în BMW iar alții bat kilometri, desculți prin pădure, ca să ajungă într-o școală dărăpănată și fără curent.

Unde îi așteaptă niște abecedare vechi și un învățător obosit și cu haina peticită, dar care trebuie să își cumpere degrabă un laptop pentru a satisface orgoliile mărunte ale decidenților zilei.

O țară în care suprema lor valoare, a celor puțini, e casa din Monte Carlo, iar a celor mulți e pâinea de pe masă.

Bisericile goale vin să ne amintească de golul din noi.

Încet, încet ne cuprinde nepăsarea.

Liniștea lor începe cu doi, trei ziariști reduși la tăcere.

Liniștea lor înseamnă Adevărul încarcerat.

O țară care tace, precum o biserică abandonată, în care harul e doar o amintire.

Femeile Mironosiţe – modele de credință și curaj în vreme de încercare

Hristos a înviat!

În Duminica a treia după Sfintele Paști, numită și Duminica Mironosițelor, Biserica Ortodoxă le pomenește și le cinstește pe Sfintele Femei Mironosițe, care au venit la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos cu miresme de mare preț, primind de la îngeri, înaintea tuturor, vestea că Hristos a înviat din morți. Aceste femei purtătoare de mir au devenit mărturisitoare curajoase ale Învierii Domnului, învrednicindu-se de marea bucurie a întâlnirii cu Însuși Hristos Cel înviat din morți (cf. Matei 28, 9).
Din Noul Testament cunoaștem numele unor femei mironosițe, și anume: Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana – soția lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea și Suzana, care au ajutat pe Mântuitorul și pe Sfinții Apostoli, în lucrarea sfântă de propovăduire a Evangheliei. La acestea se adaugă Marta și Maria, surorile dreptului Lazăr din Betania.

Prezența femeilor mironosițe la mormântul Domnului reprezintă un act de mare curaj și de asumare responsabilă a mărturisirii credinței, prin faptul că dragostea lor pentru Hristos Domnul a fost mai puternică decât teama provocată de cei care au hotărât răstignirea Sa.
Prin fidelitatea şi evlavia lor, femeile mironosițe s-au dovedit mai curajoase și mai devotate Domnului Iisus Hristos, decât ucenicii Săi, devenind „apostoli către Apostoli”, după cum le-a numit Sfântul Ioan Gură de Aur.

În contextul anului 2020, proclamat în Patriarhia Română ca An omagial al pastorației părinților și copiilor, ne aducem aminte cu recunoștință de mamele și bunicile noastre, de educatoarele, învățătoarele și profesoarele de religie care au insuflat copiilor şi tinerilor credința în Domnul Hristos, Cel răstignit și înviat, formându-i ca dreptcredincioși ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai poporului român.

Permanent ostenitoare în viaţa de familie, ajutându-şi soţii şi părinţii, crescând copiii în credinţă, sau rugătoare şi lucrătoare în mănăstiri, în spitale și în alte instituții, femeile creştine evlavioase şi curajoase au fost mărturisitoare ale credinţei în orice vreme. De aceea, numele multor femei creştine au fost înscrise în calendarul bisericesc, fiind chipuri luminoase şi rugătoare pentru întreaga Biserică.

Şi astăzi, femeile creștine evlavioase şi harnice din țara noastră cultivă iubirea milostivă față de oamenii suferinzi aflați în spitale şi în instituții de asistență socială, susțin educația religioasă a copiilor, dar mai ales, ca mame şi soţii, aduc pace şi bucurie sfântă în familiile lor și în societate. În mod deosebit, apreciem jertfelnicia femeilor creștine care sunt cadre medicale (medici, asistente și infirmiere) și lucrează cu pricepere şi jertfelnicie pentru tratarea și vindecarea celor afectați din cauza pandemiei actuale.

Cu prilejul Duminicii Femeilor Mironosițe, adresăm mulţumiri și binecuvântări tuturor femeilor creștine pentru întreaga lor lucrare săvârșită spre binele poporului român și le dorim tuturor sănătate și ajutor în viaţă, pace și bucurie sfântă, întru mulţi și binecuvântați ani!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române