De la un om de știință

Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvintează, întărește și păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

8 martie 2020 - foto și video.

Pregătiri pentu 8 martie.

ASCULTARE ȘI RĂBDARE !

Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

Există duhovnici mari şi duhovnici mici?

Nu de puţine ori auzim vorbindu-se despre „mari duhovnici”. O sintagmă care stârneşte nedumeriri dacă nu se precizează foarte clar criteriile ce stabilesc că, în duhovnicie, există asemenea diferenţieri. Că unii, adică, ar fi mai mari decât alţii. Esenţialmente, nu există duhovnici mari şi duhovnici mici. Atâta vreme cât un duhovnic spovedeşte, dezleagă de păcate şi conduce sufletele păstoriţilor/ ucenicilor spre mântuire, înseamnă că şi-a făcut datoria. Din acest punct de vedere, între un preot paroh de 25 de ani şi Părintele Rafail Noica (spre exemplu) nu este nici o deosebire. Acelaşi har al lui Dumnezeu lucrează prin ei. Şi, totuşi, chiar nu-i diferenţiază nimic?

Dintre toate criteriile invocate, notorietatea mi se pare cea mai superficială motivaţie a utilizării atributului „mare” în cazul unui duhovnic. E adevărat că, în timp, unii duhovnici devin celebri. Sunt mediatizaţi, lumea aude lucruri frumoase despre ei şi îi caută, devenind mai cunoscuţi decât ceilalţi preoţi. Dar ce-i face să fie căutaţi? Conferinţele, predicile postate pe internet sau difuzate de posturi de televiziune? Cărţile tipărite şi răspândite pe întreg cuprinsul ţării? Interviurile acordate presei? Numărul uriaş de like-uri de la postările de pe Facebook? Toate acestea pot creşte „vizibilitatea” unui duhovnic, dar mijloacele de comunicare pot fi o mare ispită, dacă nu sunt utilizate spre a transmite şi un conţinut adecvat, ziditor. Mediatizarea excesivă nu e suficientă pentru a primi calificativul de „mare duhovnic”. Am cunoscut, de-a lungul anilor, preoţi ce au devenit adevărate „vedete mediatice”. Eu însumi, prin natura funcţiei de purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Iaşilor, beneficiez de o anumită notorietate. Pe care nici nu o caut, nici nu o doresc. Dar nici nu pot să nu-mi împlinesc datoria (sau ascultarea, ca să folosesc un termen din viaţa duhovnicească). Încât ştiu bine că a fi „vedetă media” nu înseamnă că ai avea şi o statură duhovnicească mai „înaltă”. După cum poţi să nu fii cunoscut deloc publicului larg, să nu apară nici măcar o fotografie cu tine pe internet şi să fii un duhovnic iscusit. Cunosc un astfel de caz, de a cărui lucrare nu încetez a mă minuna.

Aşadar, când putem spune că un părinte este „mare duhovnic”? Care sunt criteriile?
O condiţie esenţială pentru mântuirea fiecărui creştin (mai ales dacă e şi duhovnic) este smerenia. Părintele Cleopa nu numai că nu-şi îndemna ucenicii să-l filmeze, să-l înregistreze şi să-l mediatizeze, dar când venea cineva cu acest gând (mai ales din presă), îl trimitea la un măgar spunându-i să-l filmeze, că „acela e Cleopa”. Dacă a acceptat să mai fie şi înregistrat de pelerini a fost mai ales pentru a transmite un cuvânt de întărire, un cuvânt de învăţătură celor ce nu puteau ajunge la Mănăstirea Sihăstria. În nici un caz nu a cerut şi nu a încurajat asta.

Dar nici smerenia, nici viaţa ascetică (curată) nu sunt, în sine, calităţile decisive pentru a fi un bun (şi căutat) duhovnic. A conduce suflete spre limanul mântuirii e mai greu decât a-ţi mântui propriul suflet. Sunt pustnici care au refuzat cu îndârjire să devină „lumină pentru lume”, de teamă să nu-şi piardă mântuirea proprie. Pentru că duhovnicia – în sensul ei adânc – e o lucrare aparte, o harismă pe care o poţi avea sau nu de la Dumnezeu. Aşa cum vedem din vieţile sfinte ale unor duhovnici, un astfel de păstor de suflete are şi dreapta socoteală, şi ascultarea faţă de Biserică. Categoric, lucrarea unui duhovnic nu poate fi încurajare a cârtelii faţă de ierarhie, dezbinare a credincioşilor, cultivare de angoase apocaliptice sau de dulcegării psihologizante.

Intrarea în galeria „marilor duhovnici” este rodul evlaviei pe care poporul dreptmăritor o are la adresa unui Părinte. Se impune de la sine, în mod natural şi universal, nu prin mediatizări şi prin „promovarea imaginii” personale. În România tranziţiei de la comunism la capitalism a apărut, la un moment dat, o categorie de înavuţiţi în mod artificial, numiţi „miliardari de carton”. Aceştia au avut o apariţie meteorică pe scena publică românească. La fel au păţit şi vor păţi şi cei care doar simulează că s-ar fi îmbogăţit duhovniceşte. De aceea „duhovnicii de carton” sunt – sau ar trebui să fie – o specie pe cale de dispariţie. Pentru că este absolut necesară şi această limpezire a vieţii spirituale din Biserică.

preluare de pe doxologia.ro

Orarul Sfintelor Slujbe în Perioada Postului Mare

                                    Prima săptămână

Luni – Joi: ora 18:00 Canonul cel Mare a Sf. Andrei Criteanul

Miercuri și Vineri: ora 08:15 Sf. Liturghie a Darurilor Înaite Sfințite

Vineri: ora 18:00 Pavecernița Mare

Sâmbătă: ora 08:15  Sf. Liturghie a Sf. Ioan – Pomenirea morților

                 ora 18.00 Vecernia Mare, Spovedania.

Duminică: ora 09:00 Utrenia

                  ora 10:00 Sf. Liturghie

        ora 18:00 Taina Sfântului Maslu

                                         Săptămânile 2-6

Luni – Marti - Joi ora 08:15  Slujba de dimineata

Miercuri și Vineri ora 08:15  Sf. Liturghie a Darurilor Înaite Sfințite

                                  ora 18:00 Pavecernita Mare

Sâmbăta ora 08:30 Sf. Liturghie a Sf. Ioan – Sâmbetele morților

               ora 18:00 Vecernia Mare, Spovedania

Duminică ora 09:00 Utrenia

                ora 10:00 Sf. Liturghie

                ora 18:00 Paraclisul Maicii Domnului

 Duminică 12.04  ora 18.00 Taina Sfântului Maslu

                                          Săptămâna mare

Luni - Miercuri ora 19:00 Denii

           Miercuri: ora 08:15  Sf. Liturghie a Darurilor Înaite Sfințite

Joi : ora 08:15 Sf. Liturghie a  Sf. Vasile cel Mare unită cu Vecernia – spălarea picioarelor

        ora 19:00 Denia celor 12 Evanghelii

Vineri: ora 19:00 Denia Prohodului Domnului. 

Notă: Spovedania se poate face în fiecare zi

Duminică 19.04. ora 00:00 Slujba Sfintei Învieri