Botezul pruncului Abel - Andrei

VINERI, 14 AUGUST, ORA 19.00, SĂVÂRȘIM SLUJBA PROHODULUI MAICII DOMNULUI URMAT DE ÎNCONJURAREA BISERICUȚEI.

” Fiecare celulă umană este sfântă ”

Acad. Prof. Dr Leon Dănăilă se numără printre cele 5.000 de personalităţi importante ale lumii, este considerat cel mai bun neurochirurg din Europa şi figurează alături de Einstein printre cele 500 de genii ale secolului 21. A scăzut rata mortalităţii în operaţiile pe creier de la 50-60% la doar 3-4%, a introdus microscopul operator şi a fost primul în România care a făcut operaţii pe creier cu laser. Este membru al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Medicale şi a altor 21 de academii şi societăţi ştiinţifice din lume. Clinica de neurochirurgie din Bucureşti există astăzi datorită lui. După 30 de ani de studii şi cercetări a descoperit o nouă celulă în creier. Se culcă la ora 21, se trezeşte la 4, citeşte cărţi de specialitate două ore apoi pleacă la spital. De la 7 la 8 oferă consultaţii gratuite, continuă cu vizita zilnică prin saloane şi pe la 9-10 intră în operaţii, unde îl aşteaptă cele mai dificile cazuri din România. Are o faţă senină şi oferă cu inimă largă un zâmbet sincer. Este un geniu cu viaţă de ascet, care atinge nemurirea prin faptele sale. Prof. Dr Leon Dănăilă are peste 50 de ani de neurochirurgie, ani în care a făcut aproximativ 40.000 de operaţii. La cele din perioada de început doar a ajutat, dar ulterior, când a devenit şeful secţiei de neurochirurgie vasculară pe care a înfiinţat-o în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Dr Bagdasar-Arseni, a făcut aproximativ 1.000 de operaţii pe an. "Se spune că cel mai bun neurochirurg trebuie să aibă ochi de vultur, mâini de femeie şi inimă de leu. Neurochirurgia vasculară este cea mai grea specialitate din neurochirurgie, şi împreună cu cea cardiacă este cea mai grea din cadrul chirurgiei. Neurochirurgia e un domeniu în care trebuie să citeşti foarte mult, altfel nu ai cum să faci performanţă. Încă de mic citeam pe rupte. În facultate îmi spuneau „şoarece de bibliotecă”, îşi aminteşte doctorul Dănăilă. Întrebat într-un interviu redat de suntsănătos.ro, ce îl motivează şi care este crezul ce l-a susţinut în toti acesti ani, profesorul raspunde: Fiecare celulă umană este sfântă. Credinţa mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor. Pentru bolnavi, pentru ei fac totul. Dacă te dedici acestei meserii, trebuie să renunţi la foarte multe lucruri. Să ajuţi un bolnav, să vezi că a reînviat după ce l-ai operat, înseamnă una dintre cele mai frumoase satisfacţii posibile. Să redai viaţa cuiva cred că este cel mai important lucru de pe lumea asta. Să salvezi un om, de exemplu să-l operezi la coloana vertebrală, să fie paralizat, să-i scoţi tumora şi el să înceapă să meargă, e una dintre minunile care îţi încântă sufletul. "Am operat preşedinţi de state, prim-miniştri şi miniştri din România şi străinătate, oameni din clasa medie, vagabonzi, boschetari, chiar şi criminali. Pentru mine nu contează ce statut social sau meserie au, caut doar să le salvez viaţa. Zicala mea favorită este „pentru mine toţi bolnavii sunt regi”, mai spune doctorul Dănăilă.(activenews.ro)

Sfantul Ioan Iacob de la Neamț, Taina Sfintei Spovedanii

Taina Sfintei Spovedanii/ O cunoastem din predanii,/ Cat de mare rol anume/ Are, pentru-ntreaga lume/ Pentru ea, Mantuitorul/ A vorbit la-ntreg poporul,/ Ca nu este mantuire/ Fara de marturisire./ Pentru ca Hristos ne-nvata,/ Sfintii Apostoli dau povata/ Sa ne spovedim mereu/ Slugilor lui Dumnezeu./ Pentru taina pocaintei/ Au grait, de-asemeni sfintii/ Ei canoane au fixat/ Sa ne spovedim curat./ Si Biserica ne cheama,/ Si ne-nvata ca o mama,/ Si cu multa umilinta/ Sa venim la pocainta./ Pocainta-i taina mare/ Data pentru fiecare/ Pentru drept si pacatos/ Care crede in Hristos./ Pentru tanar si batran/ Pentru sluga si stapan/ Pentru cel de la amvon/ Pentru cel ce sta pe tron./

Pentru turma si pastori,/ Pentru cei din inchisori,/ Pentru cel ce zace-n pat,/ Pentru tot cel botezat./ Si precum ne-nvata Crezul/ Spovedania-i botezul/ Care spala, care curma/ Tot pacatul, fara urma./ De voiti mai mult sa stiti/ In Scriptura sa cititi;/ Veti gasi exemple multe/ De-ar fi cine sa le-asculte./ Oare frate, n-ai vazut/ Pe David cand a cazut,/ Cum s-a spovedit curat/ Lui Nathan ce l-a mustrat?/ Chiar si Petru, ravnitorul,/ Si-a tradat Mantuitorul,/ Ba si-n public s-a jurat:/ "Nu-l cunosc, cu-adevarat!"/ Iar cand Domnul l-a privit/ Petru, jalnic s-a cait/ Si a plans in toata viata/ Umezindu-si zilnic fata./

Apoi, Pavel, tot la fel/ Nu a plans destul si el?/ Cand pe multi crestini lega/ si la Templu-i aducea?/ Si cati sfinti si cuviosi/ N-au iesti din pacatosi?/ Care-au plans si-au suspinat/ Pentru orisice pacat./ Tot mereu parintii nostri/ Si parintii dragi ai vostri,/ Post de post se spovedeau/ Si mereu se-mpartaseau./ Taina Sfintei Spovedanii,/ Ci faceau cu pregatire/ Sfanta lor marturisire./ Si n-aveau atunci ca noi/ Viata buna, ci nevoi,/ N-aveau carti de rugaciune,/ Nici biserici mari si bune./ N-aveau preoti multi in sate,/ Dar vezi, nici asa pacate,/ Nu cantau ca noi frumos,/ Ci traiau dupa Hristos./ Nu spuneau din gura multe/ Ci doreau mai mult s-asculte,/ Orice vorba, orice sfat/ Le primeau cu-adevarat./

” Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună.”

Dacă speli cămaşa, ţi-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună. Unui fiu duhovnicesc îi dădu bătrânul următoarele sfaturi pentru spovedanie: - Să te mărturiseşti regulat, că dacă mături casa mai des, ţi-i drag să stai în ea. Dacă speli cămaşa, ţi-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună. Spun ucenicii Părintelui Paisie, că după ce-i spovedea şi le dădea unele sfaturi, le zicea cu duh smerit şi rugător: - Să fiţi sinceri la spovedanie, să nu vă îndoiţi niciodată de duhovnic, căci nu el, ci Dumnezeu vorbeşte şi lucrează prin el. La urmă bătrânul adăuga această rugăciune de iertare fiilor săi duhovniceşti, care le mişca inima până la lacrimi: - Iertaţi-mă şi Dumnezeu să vă ierte, că poate v-am smintit sau poate nu m-am purtat cu voi cu mai multă dragoste. Să ne rugăm unii pentru alţii, ca Dumnezeu să ne învredniceacă de mântuire şi să ne facă parte de un colţişor de Rai... (Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, p. 112; p. 115)(doxoligia.ro)

Șefan, sărbătoritul zilei !

La început de Post!