vineri, 28 august 2015

”... cum iubesc păcatul...”

Sfântul Moise Arapul, pe care-l pomeneşte Biserica noastră în 28 august, a fost cel mai iscusit dintre Părinţii din pustia sketică, el, care înainte a fost tâlhar. Un tâlhar ajunge sfânt! Cum ajunge un tâlhar sfânt? Cu energiile cu care a lucrat în răutate, cu acelea lucrează în bunătate. Se spune că cineva zicea aşa către Dumnezeu: „Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc pe Tine cum am iubit altădată păcatul!”. Pentru că tot cu iubirea pe care o port în suflet am iubit şi păcatul, acum aş vrea să Te iubesc pe Tine, măcar aşa cum am iubit păcatele de odinioară. Nicolae Iorga spune că numai dinţii bolnavi simt fierbinţeala sau răceala alimentelor pe care le primesc. Dacă dintele nu-i bolnav, nu simte durere nici când bea rece, nici când bea ceva cald, pe când dacă dinţii sunt bolnavi, atunci suferă. Aşa-i şi cu mândria. Când eşti mândru, nu-ţi place să-ţi facă cineva vreo îndreptare, eşti nemulţumit şi asta arată că pătimeşti de mândrie, dar dacă primeşti îndreptarea, primeşti ocara chiar cum ai primi cinstea, ai biruit mândria. (Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 97-98, preluare:doxologia.ro)

miercuri, 26 august 2015

„Ţi-ai pierdut minţile?" .... „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!"

Credința neclintită a Nataliei în Dumnezeu a determinat-o să-și îndemne soțul, pe Adrian, să suporte chinuri groaznice, fiind încredințată că acestea vor fi scurte, aici pe Pământ, comparativ cu plata veșnică ce are să-și ia în Cer. Cei doi erau căsătoriți de doar 13 luni când tânărul Adrian, în vârstă de 28 de ani și născut din neam ales, cu o slujbă bună, sub Împăratul Maximian a decis să-și dea viața Lui Hristos. Adrian era unul dintre dregătorii împărăteşti ce priveau suferinţele creștinilor şi auzeau cu cât curaj aceștia îşi apărau credinţa în Hristos. Pe când mucenicii zdrobiţi în bătaie erau duşi la palatul tribunului spre a li se înscrie numele, Adrian i-a întrebat ce credeau că vor obține îndurând toate aceste suferinţe. Ei i-au vorbit despre nespusa frumuseţe şi slavă a raiului şi i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: „Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul.” Auzind acestea, Adrian s-a dus la cel ce scria şi i-a spus: „Scrie şi numele meu împreună cu cele ale sfinţilor aceştia; şi eu sunt creştin". Când împăratul a auzit aceasta, l-a întrebat: „Ţi-ai pierdut minţile?" Adrian a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!" Astfel a ajuns tânărul Adrian să fie întemniţat împreună cu ceilalţi. A venit şi ziua când Adrian urma să îndure bătăile pe care ceilalţi le primiseră. Îndurând cu vitejie bătăile şi răspunzând cu linişte şi iscusinţă cuvintelor zeflemitoare ale împăratului, Adrian a primit loviturile călăului cu asemenea seninătate, încât împăratul s-a înfuriat. Când pântecele lui Adrian a plesnit de bătăi, Maximian a pus capăt torturilor şi l-a trimis împreună cu ceilalţi înapoi în temniţă. Natalia l-a îmbărbătat şi l-a mângâiat. Îmbrăţişându-l, ea îi spunea: „Fericit eşti tu, stăpâne, că te-ai învrednicit a fi în rândul sfinţilor mucenici! Fericit eşti tu, lumina ochilor mei, căci suferi pentru Cel ce a suferit pentru tine. Iată, de acum vei vedea slava Lui şi te vei face părtaşul ei, căci cel ce este părtaş suferinţelor Lui va fi părtaş şi al slavei Lui!" În scurt timp, chinuitorii au venit la temniţă cu o nicovală şi un baros de fier, căci împăratul hotărâse să-i omoare pe toţi cu acele unelte. Natalia i-a rugat pe călăi să-l lovească întâi pe Adrian, căci se temea că va slăbi în hotărârea lui, de va vedea moartea celorlalţi. Deci s-au dus mai întâi la Adrian. Cu o lovitură puternică, chinuitorii au sfărâmat fluierele picioarelor mucenicului şi i-au tăiat picioarele. „Rogu-te, stăpâne, robule al lui Hristos, spunea Natalia, cât mai eşti încă viu, întinde braţul ca să ţi-l sfărâme, şi vei fi deopotrivă cu ceilalţi mucenici ce au suferit mai mult decât tine!" Sfântul Adrian a întins braţul spre ea, iar ea luându-l, l-a pus pe nicovală. Călăul a lovit puternic braţul, Sfântul Adrian dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Natalia a izbutit să ia în taină scumpul lui braţ acasă. După o vreme, unul dintre bărbaţii de seamă ai cetății a obținut încuviinţarea împăratului să se însoare cu frumoasa văduvă a lui Adrian. Auzind aceste lucruri, Natalia s-a pregătit să fugă la Bizanţ, la locul unde erau păstrate moaştele soţului ei. Ea s-a aşezat la rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu. După o călătorie pe mare ajunge la Biaznț si pe când dormea, Sfântul Adrian i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Bine ai făcut venind aici, roaba lui Hristos şi fiică a mucenicilor. Intră întru odihna cea gătită ţie de Domnul. Vino şi primeşte-ţi răsplata cuvenită!" Trezindu-se din somn, Sfânta Natalia a povestit visul creştinilor de acolo şi le-a cerut să se roage pentru ea. Curând apoi a adormit din nou. După un ceas, credincioşii au venit să o trezească, însă au văzut că răposase, căci sufletul ei cel sfânt plecase la odihna cea veşnică împreună cu Domnul. Cu nespusă bucurie, la vederea adormirii sale minunate, ei au îngropat-o în biserică, alături de soţul ei.(fragment de pe: doarortodox.ro)

marți, 25 august 2015

Site-ul Adevărul continuă atacul la adresa Bisericii Ortodoxe Române prin prezentări exagerate, incomplete şi tendenţioase

În legătură cu articolul intitulat Ce averi are Biserica Ortodoxă: sute de mii de hectare de teren şi pădure, hoteluri, trust de presă şi fabrici de milioane, postat pe site‑ul Adevărul în ziua de 23 august 2015, care conţine exagerări referitoare la proprietățile şi veniturile Bisericii Ortodoxe Române, precizăm: După o tehnică de manipulare, folosită adesea de această instituţie media, autorii articolului menţionat folosesc şi acum o prezentare hiperbolică a proprietăților Bisericii Ortodoxe Române: „sute de mii de hectare de teren şi pădure” şi în special o exagerare iresponsabilă şi culpabilă privind suprafaţa de pădure aflată în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei: „sute de mii de hectare de pădure”, când de fapt aceasta deţine aproximativ 30.000 hectare de pădure. Ca de fiecare dată când abordează acest subiect, jurnaliştii de la Adevărul menţionează doar veniturile şi proprietăţile unităţilor bisericeşti (eparhii, parohii, mănăstiri) şi ignoră cu desăvârşire cheltuielile acestora. Eroarea, probabil premeditată a jurnaliştilor de la Adevărul, este că de fiecare dată aceştia confundă statutul fiscal al unităţilor bisericeşti cu cel al societăţilor comerciale. În urmă cu câteva zile, Patriarhia Română a explicat într‑un comunicat de presă că veniturile realizate de unităţile bisericeşti sunt folosite pentru cheltuieli cu salariile, utilităţile, întreţinerea unui important patrimoniu de locaşuri de cult şi alte clădiri bisericeşti, pentru susţinerea unei semnificative opere social‑filantropice şi educaţional‑culturale în societatea românească şi în comunităţile de români din străinătate. Faptul că Biserica Ortodoxă Română este bine organizată şi are capacitatea de a‑şi administra eficient proprietăţile trebuie apreciat şi promovat, iar nu invidiat şi denigrat. Cele aproximativ 800 de instituţii şi programe socio‑medicale şi educaţionale (cabinete medicale, cabinete de consultanţă, cămine şi centre pentru bătrâni, copii şi alte persoane defavorizate, grădiniţe etc.), pentru susţinerea cărora anul trecut (2014) eparhiile Patriarhiei Române au cheltuit peste 87.000.000 lei, sunt susţinute în imensa lor majoritate tocmai din veniturile obţinute corect şi transparent de eparhiile Bisericii Ortodoxe Române. Dar, aşa cum se constată în ultimii ani, opera social‑filantropică şi educaţional‑culturală a Bisericii în favoarea a peste un milion de români este o realitate evidentă greu de acceptat de către jurnaliştii de la Adevărul. Biserica Ortodoxă Română, fiind autocefală, cu centrul de conducere în România, apărătoare a identităţii şi unităţii naţionale, spre deosebire de alte culte din România, despre veniturile şi proprietăţile cărora nu se scrie niciodată nimic, nu este susţinută financiar sau politic de vreo confesiune religioasă sau organizaţie creştină din străinătate. Aceasta explică, în mare măsură, şi faptul de ce ea este permanent ţinta atacurilor comandate din presa românească, în special a celor de la publicaţia Adevărul. Reamintim că statutul fiscal al Cultelor din România este similar cu cel din majoritatea statelor Uniunii Europene în care acestea sunt susţinute pentru contribuţia lor la viaţa societăţii. Presiunea mediatică pentru o eventuală impozitare a veniturilor Bisericii are ca scop o diminuare a susţinerii activităţilor social‑educaționale şi social‑filantropice ale acesteia şi o diminuare a rolului Bisericii Ortodoxe Române în societate. Biserica este deschisă pentru o discuţie pe tema impozitării veniturilor ei dacă această discuţie este abordată împreună cu chestiunea retrocedării sau a compensării tuturor proprie­tăților bisericeşti confiscate de Statul român, astfel încât Biserica să poată dispune de resursele necesare pentru întreţinere şi pentru susţinerea operei ei social‑filantropice. Până în prezent, a fost retrocedată Bisericii Ortodoxe Române numai o mică parte din proprietățile sale confiscate de regimul comunist. În concluzie, proprietățile şi veniturile bisericeşti sunt astăzi folosite pentru susținerea multiplelor activităţi derulate de Biserică în societatea românească. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

luni, 24 august 2015

România, din nou, pe primul loc!

Scările pictate din România, cele de pe strada Xenofon din Capitală și cele de pe strada Rakoczi din Târgu Mureș, sunt considerate cele mai frumoase din lume. Un top realizat de un site care promovează arta stradală poziționeaza România în fruntea acestui clasament, înaintea unor țări precum Turcia, Italia, Spania, Chile și Coreea, scrie stirileprotv.ro. Strada Xenofon, situată în apropierea parcului Carol din Capitală, a fost votată de cititorii unui site care promovează arta stradală a doua cea mai frumoasă stradă în scări din lume. Pe primul loc s-a situat tot o stradă în trepte din România, scările Rakoczi din Târgu Mureș, considerate monument istoric și pictate de elevii liceului de artă din oraș în 2014. Apreciate de iubitorii de artă din întreaga lume sunt și scările Furnica, dar și strada Artei, ambele tot din Târgu Mureș. În clasament mai apar și scarile Pianului din Ankara, Turcia, "Lupul și fetița" din Ottawa, treptele care duc către Teatrul Muzical din Seul, Coreea de Sud, dar și scările dintr-o bibliotecă din Veneția, Italia.(activenews.ro)

vineri, 21 august 2015

Din veniturile realizate, Biserica susţine multiple activităţi în societate

Site‑ul de ştiri Gândul a postat în ziua de 19 august 2015 un material realizat de jurnalistul Andrei Luca Popescu pe baza informaţiilor publice aflate pe site‑ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) despre veniturile şi cheltuielile eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române în anul 2014. Pentru informarea corectă şi completă a opiniei publice se impun câteva precizări: Veniturile realizate de eparhiile Bisericii Ortodoxe Române sunt folosite pentru cheltuielile curente cu plata salariilor personalului deservent, a impozitelor şi contribuţiilor la asigurările sociale aferente fiecărui salariat, plata facturilor la utilităţi, întreţinerea imobilelor bisericeşti, inclusiv pentru construirea de noi locaşuri de cult, precum şi pentru susţinerea instituţiilor, programelor şi activităţilor misionare, sociale, educaţionale şi culturale. Faptul că majoritatea eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române au avut un excedent financiar la sfârşitul anului 2014 denotă administrarea corectă şi înţeleaptă a veniturilor realizate de acestea. Pentru a nu se crea însă falsa impresie că Biserica Ortodoxă Română are un excedent financiar pe care nu poate să‑l cheltuiască, menţionăm că excedentul de la sfârşitul fiecărui an nu constituie profitul eparhiei respective, ci este reportat în bugetul pe anul următor cu scopul susţinerii activităților bisericeşti în derulare sau altele noi. De altfel, opera socială şi educaţională a Bisericii Ortodoxe Române menţionată statistic în articolul din Gândul este susţinută în proporţie de peste 80% exact din veniturile eparhiilor. În prezent, în Biserica Ortodoxă Română funcţionează 785 de instituţii şi servicii sociale şi sunt derulate 576 de programe sociale, pentru susţinerea cărora anul trecut (2014) eparhiile Patriarhiei Române au cheltuit peste 87.000.000 lei. Cele aproximativ 15.000 de unităţi bisericeşti ale Bisericii Ortodoxe Române (eparhii, parohii şi mănăstiri) sunt contribuabili exemplari la bugetul de stat care achită la timp impozitele şi celelalte obligații financiare către acesta, conform legilor în vigoare. Statutul fiscal al Cultelor religioase din România este similar cu cel al majorităţii statelor din Uniunea Europeană în care acestea sunt sprijinite de autorităţile publice fie prin finanţări directe, fie prin facilități fiscale, pentru încurajarea activităţii lor cu un important impact în societate. Sprijinul financiar pentru Catedrala Mântuirii Neamului şi pentru alte locașuri de cult din România este stabilit prin lege (Legea Catedralei 261/2005 şi Legea cultelor 489/2006) şi se regăseşte în multe state ale Uniunii Europene. În concluzie, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară o multiplă şi transparentă activitate misionară, socială, educaţională şi culturală în beneficiul românilor şi tocmai de aceea Statul român înțelege că este necesar să o sprijine. Biroul de presă al Patriarhiei Române

Lumea.....

‒ ”Ai venit din lume? .... ‒ Cum e acolo?” Pustnicul ştie foarte bine ce înseamnă „lumea”. Este zidirea lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp devine înşelătoria celui rău. Nu l-a înşelat diavolul pe Adam folosind lucrarea mâinilor Lui? Câţi dintre noi nu păţesc la fel? ‒ Lumea, gheronda, s-a îndepărtat de Dumnezeu. Nu-şi mai aminteşte de El, nici nu mai trăieşte după poruncile Lui. Bisericile sunt goale, în schimb toate locurile diavolului sunt pline. Oamenii şi-au părăsit duhovnicii şi au umplut spitalele de boli mintale. Slujbele (serviciile) lor le aduc numai nelinişte şi toate grijile lor sunt lumeşti. Azi avem alegeri, mâine guvernul cade, poimâine mitinguri. Citesc doar ziare şi sunt indiferenţi faţă de Scriptură. Ore întregi urmăresc filme inspirate de diavol, care îi adorm, şi nu învaţă din Vieţile Sfinţilor... ‒ O, lumea aceasta nefericită, a răspuns pustnicul. E condusă de către diavol. Zilnic aduce lucruri şi întâmplări ca să alunge amintirea lui Hristos din mintea oamenilor. Îi face să nu se mai uite la ei înşişi şi să nu le mai pese de necurăția lor lăuntrică. Îi face mai interesaţi de alţii de cât de ei înşişi. Aceasta este fuga de la Dumnezeu şi teama despre care ai vorbit mai devreme. Adam a păcătuit, s-a ascuns, a fugit de la Dumnezeu şi apoi au urmat toate suferinţele. Acelaşi lucru îl fac şi oamenii. Mă rog fierbinte pentru mântuirea întregii lumi. „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine şi de lumea Ta”. Toată noaptea mă rog ca Dumnezeu să-Și arate mila Sa către lume. Aceasta este menirea noastră în aceste vremuri tulburi. Sorţii cad asupra noastră să devenim mucenici. (Mitropolitul Ierothei Vlahos, O noapte în pustia Sfântului Munte ‒ Convorbire cu un pustnic despre Rugăciunea lui Iisus, traducere de Călin Cosma, Maxim Monahul și Radu Hagiu, Editura Predania, București, 2011, pp. 44-45)

miercuri, 19 august 2015

Locul întâi din 40 ! Școala românească la înălțime !

Lotul naţional a obţinut o medalie de aur, două de argint şi una de bronz la Olimpiada Internaţională de Geografie, care s-a desfăşurat în perioada 10 - 18 august la Tver, Rusia, informează TVR. În clasamentul general, România s-a clasat pe locul I, potrivit Ministerului Educaţiei. Competiția din Rusia a reunit peste 150 de concurenți din 40 de țări. Costin George Dobrin, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" din Constanța, a cucerit medalia de aur, iar Elena Aura Amironesei (clasa a XII-a, Colegiul Național din Iași), laureată cu argint și la ediția precedentă, și Sonia Adelina Șortan (clasa a XII-a, Colegiul Național "Decebal" din Deva) au obținut medaliile de argint. Medalia de bronz i-a revenit Lorenei Davidel (clasa a XII-a, Colegiul Național "Nicu Gane" din Fălticeni). Lotul olimpic și profesorii însoțitori — Mihaela Cornelia Fiscutean și Dorin Fiscutean (Colegiul Național din Iași) — au revenit în țară marți, arată sursa citată.

joi, 6 august 2015

” Fiecare celulă umană este sfântă ”

Acad. Prof. Dr Leon Dănăilă se numără printre cele 5.000 de personalităţi importante ale lumii, este considerat cel mai bun neurochirurg din Europa şi figurează alături de Einstein printre cele 500 de genii ale secolului 21. A scăzut rata mortalităţii în operaţiile pe creier de la 50-60% la doar 3-4%, a introdus microscopul operator şi a fost primul în România care a făcut operaţii pe creier cu laser. Este membru al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Medicale şi a altor 21 de academii şi societăţi ştiinţifice din lume. Clinica de neurochirurgie din Bucureşti există astăzi datorită lui. După 30 de ani de studii şi cercetări a descoperit o nouă celulă în creier. Se culcă la ora 21, se trezeşte la 4, citeşte cărţi de specialitate două ore apoi pleacă la spital. De la 7 la 8 oferă consultaţii gratuite, continuă cu vizita zilnică prin saloane şi pe la 9-10 intră în operaţii, unde îl aşteaptă cele mai dificile cazuri din România. Are o faţă senină şi oferă cu inimă largă un zâmbet sincer. Este un geniu cu viaţă de ascet, care atinge nemurirea prin faptele sale. Prof. Dr Leon Dănăilă are peste 50 de ani de neurochirurgie, ani în care a făcut aproximativ 40.000 de operaţii. La cele din perioada de început doar a ajutat, dar ulterior, când a devenit şeful secţiei de neurochirurgie vasculară pe care a înfiinţat-o în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Dr Bagdasar-Arseni, a făcut aproximativ 1.000 de operaţii pe an. "Se spune că cel mai bun neurochirurg trebuie să aibă ochi de vultur, mâini de femeie şi inimă de leu. Neurochirurgia vasculară este cea mai grea specialitate din neurochirurgie, şi împreună cu cea cardiacă este cea mai grea din cadrul chirurgiei. Neurochirurgia e un domeniu în care trebuie să citeşti foarte mult, altfel nu ai cum să faci performanţă. Încă de mic citeam pe rupte. În facultate îmi spuneau „şoarece de bibliotecă”, îşi aminteşte doctorul Dănăilă. Întrebat într-un interviu redat de suntsănătos.ro, ce îl motivează şi care este crezul ce l-a susţinut în toti acesti ani, profesorul raspunde: Fiecare celulă umană este sfântă. Credinţa mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor. Pentru bolnavi, pentru ei fac totul. Dacă te dedici acestei meserii, trebuie să renunţi la foarte multe lucruri. Să ajuţi un bolnav, să vezi că a reînviat după ce l-ai operat, înseamnă una dintre cele mai frumoase satisfacţii posibile. Să redai viaţa cuiva cred că este cel mai important lucru de pe lumea asta. Să salvezi un om, de exemplu să-l operezi la coloana vertebrală, să fie paralizat, să-i scoţi tumora şi el să înceapă să meargă, e una dintre minunile care îţi încântă sufletul. "Am operat preşedinţi de state, prim-miniştri şi miniştri din România şi străinătate, oameni din clasa medie, vagabonzi, boschetari, chiar şi criminali. Pentru mine nu contează ce statut social sau meserie au, caut doar să le salvez viaţa. Zicala mea favorită este „pentru mine toţi bolnavii sunt regi”, mai spune doctorul Dănăilă.(activenews.ro)

miercuri, 5 august 2015

Sfantul Ioan Iacob de la Neamț, Taina Sfintei Spovedanii

Taina Sfintei Spovedanii/ O cunoastem din predanii,/ Cat de mare rol anume/ Are, pentru-ntreaga lume/ Pentru ea, Mantuitorul/ A vorbit la-ntreg poporul,/ Ca nu este mantuire/ Fara de marturisire./ Pentru ca Hristos ne-nvata,/ Sfintii Apostoli dau povata/ Sa ne spovedim mereu/ Slugilor lui Dumnezeu./ Pentru taina pocaintei/ Au grait, de-asemeni sfintii/ Ei canoane au fixat/ Sa ne spovedim curat./ Si Biserica ne cheama,/ Si ne-nvata ca o mama,/ Si cu multa umilinta/ Sa venim la pocainta./ Pocainta-i taina mare/ Data pentru fiecare/ Pentru drept si pacatos/ Care crede in Hristos./ Pentru tanar si batran/ Pentru sluga si stapan/ Pentru cel de la amvon/ Pentru cel ce sta pe tron./
Pentru turma si pastori,/ Pentru cei din inchisori,/ Pentru cel ce zace-n pat,/ Pentru tot cel botezat./ Si precum ne-nvata Crezul/ Spovedania-i botezul/ Care spala, care curma/ Tot pacatul, fara urma./ De voiti mai mult sa stiti/ In Scriptura sa cititi;/ Veti gasi exemple multe/ De-ar fi cine sa le-asculte./ Oare frate, n-ai vazut/ Pe David cand a cazut,/ Cum s-a spovedit curat/ Lui Nathan ce l-a mustrat?/ Chiar si Petru, ravnitorul,/ Si-a tradat Mantuitorul,/ Ba si-n public s-a jurat:/ "Nu-l cunosc, cu-adevarat!"/ Iar cand Domnul l-a privit/ Petru, jalnic s-a cait/ Si a plans in toata viata/ Umezindu-si zilnic fata./
Apoi, Pavel, tot la fel/ Nu a plans destul si el?/ Cand pe multi crestini lega/ si la Templu-i aducea?/ Si cati sfinti si cuviosi/ N-au iesti din pacatosi?/ Care-au plans si-au suspinat/ Pentru orisice pacat./ Tot mereu parintii nostri/ Si parintii dragi ai vostri,/ Post de post se spovedeau/ Si mereu se-mpartaseau./ Taina Sfintei Spovedanii,/ Ci faceau cu pregatire/ Sfanta lor marturisire./ Si n-aveau atunci ca noi/ Viata buna, ci nevoi,/ N-aveau carti de rugaciune,/ Nici biserici mari si bune./ N-aveau preoti multi in sate,/ Dar vezi, nici asa pacate,/ Nu cantau ca noi frumos,/ Ci traiau dupa Hristos./ Nu spuneau din gura multe/ Ci doreau mai mult s-asculte,/ Orice vorba, orice sfat/ Le primeau cu-adevarat./

luni, 3 august 2015

” Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună.”

Dacă speli cămaşa, ţi-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună. Unui fiu duhovnicesc îi dădu bătrânul următoarele sfaturi pentru spovedanie: - Să te mărturiseşti regulat, că dacă mături casa mai des, ţi-i drag să stai în ea. Dacă speli cămaşa, ţi-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună. Spun ucenicii Părintelui Paisie, că după ce-i spovedea şi le dădea unele sfaturi, le zicea cu duh smerit şi rugător: - Să fiţi sinceri la spovedanie, să nu vă îndoiţi niciodată de duhovnic, căci nu el, ci Dumnezeu vorbeşte şi lucrează prin el. La urmă bătrânul adăuga această rugăciune de iertare fiilor săi duhovniceşti, care le mişca inima până la lacrimi: - Iertaţi-mă şi Dumnezeu să vă ierte, că poate v-am smintit sau poate nu m-am purtat cu voi cu mai multă dragoste. Să ne rugăm unii pentru alţii, ca Dumnezeu să ne învredniceacă de mântuire şi să ne facă parte de un colţişor de Rai... (Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, p. 112; p. 115)(doxoligia.ro)