Ne pregătim pentru Ziua Națională

După Sfânta Liturghie grupul nostru de copii, a fost prezent în Bisericuță unde am făcut repetiția generală pentru 1 Decembrie. Mâine toți cei prezenți vor avea parte de o surpriză plăcută, pregătită cu drag, de cei mici.

Veta Biris - Dac-am plecat Ardealule din tine

După ce ieri am postat colindul Sfântului Andrei cu scopul de a pregusta din sărbătoarea de azi, acum avem posibilitatea să ascultăm unul dintre cele mai frumoase cântece patriotice. Azi este *ziua națională a credinței*, ziua Sfântului Andrei! Cu doar o zi înainte de Ziua națională , Dumnezeu a rânduit să ne aducem întâi aminte de cel prima care a venit Lumina adevărului și pe teritoriul Țării noastre. SUNTEM CREȘTINI, SUNTEM ROMÂNI!!!!!!!!!!!!

Colindul Sfântului Andrei

De la ora 17.00 vom săvârși slujba Vecerniei celei Mari cu Litie pentru cel care a adus cuvântul dumnezeiesc pe pământ românesc Sf.Ap.Andrei și pentru cel care a luptat pentru ortodoxia și poporul transilvănean Sf. Ierarh Andrei Șaguna. După Vecernie cei care doresc se pot spovedi. Sâmbătă de la ora 9.15 Utrenia iar de la ora 10.00 Sfânta Liturghie; de la ora 12.00 o nouă întâlnire cu cei mici; ora 17.00 Acatistul Sfântului Andrei și după acesta Taina Spovedaniei. Celor care poartă numele de Andrei (a) le dorim să aibă aceeași râvnă pentru Hristos ca cei doi Sfinți pomeniți pe 30. noiembrie.

Părintele Arsenie Boca-Cuvinte de mantuire - Tamaduirea si iertarea

Părintele Arsenie Boca - în 28 noiembrie îi facem parastas sau îi cerem mijlocirea?

Un mormânt , într-un vârf de culme, acoperit permanent de un pat de flori, străjuit de o cruce extrem de simplă, pe care o sărută pelerinii de pretutindeni și pe care scrie doar atât * Arsenie Ieromonahul*, așa arată la o primă vedere locul în care trupul părintelui Arsenie Boca

așteaptă Înviere cea de obște în care a crezut cu tărie, iar răsplata este că sufletul său se odihnește cu sfinții în ceruri. Cu siguranță cei mai mulți am auzit de părintele și știm că în ziua de 28 noiembrie 1989 se mută la viața veșnică cu făgăduința că de acolo ne va fi și de mai mare ajutor. De atunci în fiecare an (și în ultimii ani a luat o mare anvergură) în Țara Hațegului la Mănăstirea Prislop se face pomenirea părintelui care include Sfânta Liturghie și parastasul. Parastasul este o ierurgie (slujbă) prin care cerem lui Dumnezeu iertare pentru cel adormit. Acum vin și vă întreb: Ce iertare să cerem pentru cel care deja este numit Sfântul Ardealului? Cel prin care Dumnezeu face atâtea minuni. Sigur că până ce nu se face canonizarea ( trecerea în rândul sfinților) oficială de Biserică trebuie să se facă slujba de parastas, ultimul parastas făcându-se în ajunul zilei în care are loc proclamarea oficială. Când se face canonizarea unui sfânt, un element de seamă de care se ține cont este și evlavia oamenilor, evlavie care în cazul Părintelui Arsenie crește constant. Cei mai mulți îl consideră (și nu se îndoiesc de acest lucru) pe părintele Sfânt. O călătorie duhovnicească până la Prislop te va în credința că acolo nu este doar un simplu mormânt, o simplă cruce, un simplu nume și niște flori oarecare ci că acolo este un mormânt dătător de viață, o cruce purtată fără de cârtire (iar crucea părintelui nu a fost ușoară), un nume care răsună ca un tunet și florile recunoștinței ale celor care și-au schimbat viața prin întâlnirea cu Dumnezeu prin Părintele. Deci tu cel ce citești ce spui azi: Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească sau cuvioase părinte roagă-te lui Dumnezeu pentru noi?

Seară de colind

Colindatul este un obicei stravechi.Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Iisus si bucurandu-se de acest semn ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.

Colindul este o nepretuita zestre spirituala, pe care o mostenim din mosi-stramosi. El este sfant, pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este si bun, pentru ca acesta veste are menirea sa slujeasca vietii, sa aduca atata bine in lume si intre oameni. Din vremuri vechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Craciun au fost o adevarata scoala de virtuti morale, intarind simtamintele de fratietate si de buna intelegere. Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumii mai bune, cu binecuvantarea Domnului care a venit intre noi "Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca". Colindele ne inalta sufleteste, ne innoiesc faptura interioara, ne apropie unii de altii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertatori, mai credinciosi, intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii. Astă seară de la ora 17.00 vom continua citirea a două catisme din Psaltire, rugăciuni speciale pentru credincioși, iar de la ora 18.00 avem seară de colind.

Avem o ţară (Diaconeşti)

Se apropie ziua națională a Românie și doresc să vă pun la suflet câteva cântări care fac cinste poporului nostru

Sfântul Stelian - ocrotitorul copiilor

Troparul Sf. Cuvios Stelian Paflagonul (26 noiembrie)

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Steliane; cu postul, cu privegherea, și cu rugăciunea, cereștile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credintă. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. De la ora 17.00 vom săvârși slujba Acatistului acestui Sfânt pentru toți copiii parohiei noastre și nu numai.

Azi prăznuim pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

Troparul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina

Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească, înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. De la ora 17.00, în Bisericuța noastră, vom săvârși slujba Acatistului Sfintei Mucenițe Ecaterina.

Pregătiți Să-l urmăm pe Hristos?

*Vino și urmează-Mi mie!* Luca 18, 22

Suntem de peste o săptămână în binecuvântatul Post al Nașterii Domnului, în cea de a doua duminică din această perioadă, zi în care Domnul Hristos, prin Sfânta Sa Biserică, ne face o chemare VENIȚI DUPĂ MINE! URMAȚI-MĂ! Un tânăr, sincer în căutările sale, ajunge la Iisus și-L întreabă, ce să facă să moștenească viața veșnică. Dorea să știe care trebuie să fie comportamentul lui în această efemeră viață, pentru a putea moșteni pe cea veșnică. Ce căutare înaltă! Credea în veșnicia făgăduită de Dumnezeu. Mântuitorul îi recomandă să respecte poruncile ( să nu desfrâneze, să nu ucidă, să nu fure, să nu mintă)adică ceea ce ține de viața morală a omului, dar îi amintește și de cinstirea părinților și de iubirea aproapelui. Răspunsul ne uimește pe toți atunci când dregătorul spune * tote acestea le păzesc din tinerețile mele* Mai lipsește una, spune Hristos, du-te vinde tot ce ai și vino și urmează-mi Mie. În acel moment tânărul dregător pleacă calul și se întristează pentru că era bogat. Nu vreau să insist asupra ultimului aspect, acela că tânărul nu a reușit să se desprindă de averea sa ci pe îndemnul Domnului * Vino și urmează-mi Mie!*

Îmi îngădui câteva întrebări: câți dintre noi am putea răspunde cu sinceritate că am urmat și împlinit poruncile sfinte? Pe câți ne mai interesează aspectul spiritual al vieții când cel materiale sunt ridicate la rang de *adevărate bogății* uitând de *viata în duh*? Același Hristos vine bătând la ușa fiecărui suflet, șoptește la urechea noastră VINO! sunt aici ca să te mântuiesc. Nu ești suficient de pregătit să stai lângă Mine, nu-i nimic TE AJUT. ȘTIU CĂ AI MULTE ÎNDATORIRI, DAR DACĂ ÎȚI FACI PUȚIN TIMP ȘI PENTRU MINE TOT EU O SĂ ÎMPLINESC ÎNDATORIRILE TALE. Oare ești gata să renunți la egoismul tău? Crezi că poți să ștergi patimile care te țin legat de această viață? Esti în stare să spui nu mai vreau, prietenii rele? Sau alegi Să-Mi întorci spatele? Haideți, ca începând, din această zi să ne dorim să-L urmăm pe Dragul nostru prieten Hristos șă fim pregătiți în fiecare zi Să-L mărturisi în fața tuturor prin cuvânt și faptă bună.

Au găsit ceea ce căutau în Biserica Ortodoxă

Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna.

M-am născut într-o familie numeroasă de penticostali. Părinţii mei sunt foarte râvnitori şi de nezdruncinat în credinţa lor. Însă eu dintotdeauna am simţit că ceva nu este în regulă cu credinţa aceasta. Acest sentiment a evoluat până când în urmă cu doi ani s-a umplut paharul. Mă aflam la Viena şi mi-am zis că nu mai calc în veci la ei. Am simţit aşa, pur şi simplu, o presiune încât am zis că dacă mai merg mă autodistrug. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că Dumnezeu a pregătit calea pentru ca eu şi soţia mea să ajungem la Ortodoxie. Este o mare diversitate de practici şi chiar de doctrină în cadrul cultului penticostal. Penticostalii mai spun: „Uite, ortodocşii vin la biserică şi stau supăraţi. Noi aici ne bucurăm, avem bucurii duhovniceşti, sărim în sus Dar la o adunare bate mai tare toba, la alta nu este voie să cânte toba, în schimb pastorul urlă mai tare pentru că zice că este în extaz, că vorbeşte în limbi; sunt adunări în care se cântă cu instrumente, unde se sare ca la concert, în ideea mai modernă de manifestare a bucuriei prezenţei Duhului Sfânt. Penticostalii tradiţionalişti, cum sunt cei din Bucovina, îi critică pe cei moderni pentru muzica pe care o folosesc şi pentru atmosfera de concert din cadrul slujbelor. Iar cei moderni spun despre cei tradiţionalişti că sunt înguşti. De multe ori se contrazic între ei, mai ales la oraşe: Adunarea nr. 1 zice într-un fel, Adunarea nr. 2 altfel; unii spun că este bine aşa, ceilalţi că nu-i bine aşa… Şi atunci nu mai înţelegi nimic. Pe mine cel mai mult m-a deranjat lipsa de dragoste de la ei, deşi nu numai la ei este această lipsă. Însă în cadrul cultului penticostal ţi se dă foarte mult în cap. Vedeţi, Biserica Ortodoxă are dragoste, îţi dă multe şanse. Ei nu au asta. Dacă ai greşit cu ceva sau nu ai primit „Duhul Sfânt” te duci direct în iad. Din adolescenţă începi să vezi că ceva nu e în regulă, că nu ne comportăm firesc. Se vede că suntem foarte încordaţi; pentru că ţi se spune întruna: „Aia nu ai voie, cealaltă nu ai voie…” Şi am crescut cu încordarea aceasta. În general există multă nemulţumire printre credincioşii penticostali. Însă puţini sunt dispuşi să facă pasul și să se desprindă. Majoritatea se complac. Dumnezeu a rânduit ca eu să fac facultatea la Oradea. Am locuit acolo o perioadă de 8 ani, răstimp în care m-am împrietenit cu tot felul de oameni, printre care şi ortodocşi şi catolici. Dintre toţi, pentru mine cel mai mult a contat întâlnirea cu un regizor, originar din Bucovina, ortodox, pictor de icoane. Era tăios, îţi spunea verde-n faţă ce avea de spus. El tot mă făcea sectar, tot îmi zicea: ,,Măi, te autodistrugi!” Eu nu prea credeam şi încercam să nu-l bag în seamă. În schimb era foarte generos, dădea şi cămaşa de pe el, dacă era nevoie. Ne invita la el pe toţi colaboratorii, ne punea la masă, vorbeam. Cu felul lui de a fi mi-a stârnit oarecum dorinţa de a găsi frumuseţea Ortodoxiei. Deja eram atras să citesc despre ea. La un moment dat mi-a zis: „Dacă vrei, poţi să vii cu mine la biserică”. Şi am fost o dată sau de două ori. Mi-a venit greu, nu-mi plăcea la început. El era documentat. Şi mai găsea despre penticostali, că nu ştia înainte să ne întâlnească pe noi, şi ne zicea: „Uite, măi, ce zice de penticostali,

de baptişti, uite cine sunteţi voi, uite cum aţi apărut…” Eu am studiat muzica şi având şi ceva talent, m-am ocupat de departamentul muzical din cadrul adunării. Am mai imprimat cântece şi eram invitat să fac turnee. În felul acesta am ajuns să cunosc situaţia adunărilor din ţară, cu multe lucruri ascunse la prima vedere. Însă faptul că depindeam material de ei m-a făcut să mă şi desprind foarte greu, altfel cred că aş fi făcut-o mai demult. Eu deja căutam de unul singur să citesc încet, încet despre Ortodoxie. Îi spuneam soţiei: „Eu nu m-aş mai duce la nici o biserică. Dacă vrei, eu m-aş duce mai degrabă la ortodocşi.” Soţia, mai ales, nu era obişnuită mai deloc. Eu deja mă obişnuisem un pic, spre mirarea prietenilor mei protestanţi care mă ştiau mai modern, mai rocker, mai liber: „Cum poţi tu să te conformezi acolo?” La un moment dat, am avut posibilitatea să-mi iau un an concediu fără plată. Era în anul 2010. Şi am decis să mergem la Viena, eu având şi câţiva fraţi acolo. La Viena am avut timp mai mult ca să citim, să cugetăm, să căutăm. Primele slujbe ortodoxe la care am mers regulat au fost la biserica rusă din Viena. Mă gândeam ce va spune soţia. Ei însă i-a plăcut din prima. Ne-au impresionat muzica, seriozitatea, somptuozitatea slujbelor, cu toate că nu înţelegeam nici un cuvânt. Se slujea în rusă şi puţin în germană. Însă nu era nevoie de cuvinte pentru a simţi puterea care emana din rugăciuni şi cântări. La Viena am început să citim mai multe materiale despre Ortodoxie pe internet. Foarte mult ne-au ajutat cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc, apoi Filocalia, mărturiile altor convertiţi, conferinţele, filmele ortodoxe Ţarul, Ostrov. Pe rând, unul din noi citea cu voce tare iar celălalt asculta. Tot de pe internet am aflat ce trebuie să facem ca să devenim ortodocşi. Am fost sfătuiţi să ne botezăm la o mănăstire de călugări. Am scris la Putna, pentru că despre ea ştiam mai multe încă de copil, şi părinţii ne-au răspuns. Apoi la sfârşitul lui august 2011 am venit şi toate au decurs de la sine: spovedania, naşii, botezul, cununia… Spovedania a fost foarte interesantă pentru noi. Şi la penticostali se mai practică mărturisirea, către pastor sau altă persoană mai cu experienţă. Dar foarte rar. A fost cazul cu mine când nu primeam Duhul Sfânt la stăruinţă: „De-aia n-ai primit, că nu te-ai mărturisit. Ia să te mărturiseşti!” Problema este că nu este confidenţial. Imediat află părinţii. Şi soţia mea simţea din adolescenţă nevoia să se mărturisească. Ea tot timpul zicea că-i spune lui Dumnezeu, dar îşi dorea să-i spună şi unui pământean mărturisirea.

Am simţit o uşurare, o eliberare. Eram încordaţi, împovăraţi, cu o presiune pe noi care a dispărut după ce ne-am spovedit. Apoi însăşi viaţa noastră familială s-a îmbunătăţit, s-au vindecat nişte răni. Simţim foarte multă binecuvântare. La început, de atâta bucurie şi acea linişte căzusem într-o lene, parcă mă desfătam aşa, prea tare, şi mi-am zis: „Stai, măi, că de fapt trebuie să faci mai mult acum!” Ne-am întors acasă cu o mare bucurie, bucurie care nu se poate descrie în cuvinte. În plus s-a schimbat atitudinea noastră faţă de oameni, felul cum vedeam oamenii. Eram parcă normali acum. Noi, când am venit la Biserica Ortodoxă ne-am simţit acasă, asta deşi ne-am născut în familii de penticostali. Când mergeam acolo simţeam că nu aparţin acelei comunităţi, că n-am ce căuta acolo, simţeam că nu am legătură cu ei. Pe când aici, ne-am simţit acasă. Am găsit ce căutam. Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne păstreze setea aceasta. Am luat de la Putna „ceva” ce nu putem defini. După aceea au mai venit luptele, dar acel „ceva” a rămas, şi amintirea acelor momente nu ni se poate şterge. Când văd cât de mult pierd, de câte se lipsesc cei care nu vor să cunoască adevărul, ce putere au rugăciunile ortodoxe, ce mesaj, cât har, îmi vine în minte rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul: „Milostive Doamne, dăruieşte tuturor popoarelor pământului să Te cunoască pe Tine, prin Duhul Tău Cel Sfânt.” Amin. sursa: putna.ro

Mâini harnice și minți luminate

A devenit deja obișnuință ca, în fiecare zi de sâmbătă, începând cu ora 11.00, un grup format din aproximativ 10 copii șă-și de-a întâlnire în Bisericuța noastră unde participă la actvitățile dedicate lor. Azi am continuat să realizăm stegulețe pentru ziua de 1 Decembrie care vor fi împărțite celor prezenți, la sfârșitul Sfintei Liturghii, dupa un moment special, pregătit de acești micuți dedicat zilei naționale a României.

Un misionar musulman alege ortodoxia

....- Am fost mulţi ani un musulman devotat, împreună cu soţia şi copiii mei. M-am născut în Regatul Unit, dar am călătorit mult în viaţă prin ţările islamice. Cunosc atât cultura britanică, cât şi cea musulmană. Am locuit în Arabia Saudită, unde am studiat teologia (islamică) şi am făcut misionarism musulman printre lucrătorii străini. Am petrecut o vreme şi în Afghanistanul taliban, în Pakistan

şi în Kaşmirul pakistanez. Am stat în Bosnia. În anii din urmă, m-am stabilit cu familia în Londra, unde, de ceva timp, am ajuns reprezentant al islamului în cadrul unei binecunoscute organizaţii religioase închinată păcii. În ultimii doi ani am fost şi consilier pe problemele islamului pentru Arhiepiscopul de Canterbury[1]. Acum două zile l-am sunat şi i-am spus că am primit Ortodoxia în sânul Bisericii Ruse. - Care a fost poziţia sa? - Arhiepiscopul de Canterbury a fost foarte bucuros. Mi-a spus mai demult că, de curând, doi angajaţi din cadrul personalului administrativ al Bisericii Anglicane au fost primiţi în Biserica Ortodoxă; el le respectă alegerea şi nu-i va da afară de la locul de muncă din administraţia Bisericii Anglicane. - Ce te-a purtat către Hristos? - Mai întâi de toate, dorinţa de a cerceta în amănunt Noul Testament – aceasta se întâmpla pe când mă aflam înaintea Kaabei[2], la Mecca. Trăiam pe atunci în Mecca.

În Arabia Saudită, scrierile creştine sunt interzise cu străşnicie (multe pagini de internet sunt chiar blocate!), dar, dată fiind răspândirea telecomunicaţiilor moderne, Cuvântul lui Dumnezeu nu este cu neputinţă de găsit pentru cine îl caută. După o vreme, am încercat să determin un american ce lucra în capitala saudită să treacă la islam. În discuţia purtată, el mi-a răspuns cu mare curaj şi convingere. Am rămas uimit de curajul său, căci în Arabia Saudită cei ce propovăduiesc creştinismul pot fi ucişi cu uşurinţă. Convorbirile cu creştinii din Arabia Saudită au fost, pentru mine, foarte importante. Având legături cu misionarismul islamic din Arabia, am întâlnit mulţi străini. Am băgat de seamă că, în mare parte din cazuri, oamenii nu se convertesc la islam de bună voie, ci pentru a putea lucra pe mai departe în Arabia Saudită şi pentru a fi scutiţi de taxa impusă nemusulmanilor. E o realitate că veniturile nemusulmanilor sunt mai scăzute decât cele ale musulmanilor, fiindcă cei dintâi au obligaţia de plăti un impozit aparte, rânduit de Mahomed. Salariile creştinilor filipinezi din Arabia Saudită sunt foarte mici, aşa că unii trec la islam ca să câştige mai mulţi bani. Însă mulţimea covârşitoare a filipinezilor convertiţi, după ce se întorc acasă, renunţă de îndată la islam. Am început să explorez tot mai mult creştinismul şi, treptat, i-am simţit superioritatea faţă de islamism. Cu Ortodoxia am făcut cunoştinţă întâia dată la Saraievo, capitala Bosniei. Din păcate, preoţii din Saraievo nu vorbeau englezeşte, aşa că nu prea am putut afla multe. Am aşteptat un grup de imami să iasă din biserică, apoi am intrat în acea biserică sârbească şi, sub privirea uimită a preotului sârb, mi-am făcut semnul crucii şi o închinăciune până la pământ. Am ştiut atunci că, dintre toate denominaţiile creştine, Ortodoxia îmi era cea mai apropiată. Am continuat să studiez tot mai profund creştinismul şi ortodoxia, am citit cărţi şi am urmărit filme. Mi-a plăcut foarte mult filmul „Ostrovul”. După un timp, m-am hotărît să mă botez în Biserica Ortodoxă Rusă....sursa, familiaortodoxa.ro

O intreagă comunitate calvino- anglicană, în frunte cu pastorul lor, trece la ortodoxie

...Acesta (pastorul) a facut parte dintr-un grup biblic numit “Blackwood Brothers”, a calatorit o vreme si familia, impreuna cu Joseph, l-au urmat. Era un ”crestinism” nomadic, fiecare saptamana intr-o biserica diferita. Acest mod de viata a continuat pana cand Joseph avea 9-10 ani, moment in care parintii s-au stabilit in Texas si au inceput sa frecventeze biserica mai des. Dar, au continuat sa schimbe denominatiunile la cativa ani pana cand Joseph a trecut de 20 de ani si s-a hotarat sa se opreasca si sa prinda radacini intr-o singura biserica, care, pe atunci, era una baptista [McKinney Bible Church este o denominatiune calvina care nu practica botezul la nastere], devenind un calvinist indarjit. Era foarte captivat de modul de gandire si sistemul Calvinist parea sa raspunda la o multime din intrebarile sale.

În urma cunoasterii crescande a istoriei si a intelegerii despre modul in care Biserica primara traia credinta, a inceput sa priceapa ca erau anumite lucruri pe care trebuia sa le reconsidere. A inteles ca, de fapt, botezul copiilor era practica standard a Bisericii primare. A inteles validitatea teologica a acestei practici, motivul pentru care era facuta, asa ca si-a botezat toti copii la un pastor local prezbiterian, ceea ce a atras asupra-si o multime de priviri suspicioase, si nu s-a oprit acolo. Mai erau o multime de lucruri pe langa acasta. Pe masura ce citea mai multa istorie, pe atat era mai decis: “Lucrurile nu par a semana cu ceea ce facem noi aici.” S-a aplecat , mai atent, asupra canonului Sfintei scripturi, dându-și seama că denominațiunile pe la care trecuse erau departe de adevăr. Iata marea mea calatorie, am trecut prin toate aceste denominatii protestante, prin seminarul Westminster, prin seminarul anglican, am fost hirotonit ca anglican iar, in final, mi-am dat seama ca trebuie sa fac acest pas decisiv si sa ma alatur Bisericii primare si, dupa luni de studii si mii de pagini citite si rugaciune, m-am convins ca Biserica primara nu e la Roma, ci e Biserica Ortodoxa.

In acel moment al calatoriei mele mi-a devenit clar ca ar trebui sa vizitez o biserica Ortodoxa. E un traseu neobisnuit acesta, pe care nu l-as recomanda nimanui, mai ales acum dupa ce am descoperit slava Sfintei Liturghii despre care nu aveam idee la momentul respectiv. Stiam doar ca sunt in cautarea Bisericii primare si ca o gasisem in carti. Una peste alta, am crescut fara sa am vreo Biserica Ortodoxa prin preajma. Si cand am gasit-o in carti, cea mai apropiata era la 1 ora si ceva departare, intr-o asezare de 1100 de oameni. Si nu era nici asa usor sa vizitez o biserica la acel moment, pentru ca eram pastorul unei biserici si ma pregateam pentru predica de fiecare duminica, asa ca a trebuit sa ajung la un inalt nivel de incredere pana sa ma simt in stare sa spun in fata intregii congregatii: “Ei bine, duminica viitoare nu va voi predica. Toti vom merge cu masinile la departare de o ora pentru a vizita Biserica Ortodoxa.” Acele luni de tranzitie au fost tumultoase, cand treceam de la preot calvinist-dn-josephjpganglican-protestant hotarat, de nadejde, la confuzie totala, nestiind in ce directie sa apuc, spre a decide apoi ca fie catolicismul, fie ortodoxia erau singurele optiuni, punct in care nu eram in niciuna din aceste pozitii, iar apoi devenind ortodox in final. In toata aceasta perioada sotia a fost foarte iritata, pentru ca ne obisnuiseram pentru o buna bucata a vietii sa credem ca daca abandonam “sola scriptura”, daca renuntam la indreptarea doar prin credinta si alte fraze protestante similare, insemna ca renuntam la credinta si ca eram blestemati. Cat despre ortodocsi, nu stiam ce ascund, pentru ca nu stiam ca exista. Deci sotia mea era foarte nelinistita si, ca sa fiu sincer, si eu eram la fel. Chiar imi aduc aminte ca i-am spus odata sa ia telefonul si sa-l sune pe pastorul nostru din Texas, cel calvinist-baptist, sa-i cerem parerea, spunandu-i: “Sunt asa de sigur ca fac ce trebuie, si sper din suflet ca fac ce trebuie, dar, daca gresesc, nu vreau sa te iau cu mine in iad.” Celor din biserica, le-am spus foarte clar: “Cand predic de la amvon, spun ceea ce cred eu ca e adevarat. Dar, numai pentru ca eu cred ca e adevarat, nu inseamna ca voi sa fiti imediat de acord cu mine.” Nu a trecut mult timp dupa participarea la Sfinta Liturghie si mica biserica anglicana din Omaha a decis ca sa sa devina Ortodoxa, prezentandu-se la Mitropolia Antiohiana si cerand sa fie primiti. Preluare de pe razbointrucuvant.ro (tot acolo găsiți și textul integral)

De la soldatul penticostal la diaconul ortodox

In timp ce multi romani alearga dupa visul american, un cetațean penticostal din California, considera ca nu e tara pe pamant mai frumoasa ca Romania Fost luptator in Vietnam, acum varsta de 63 de ani, diaconul Stephen, devenit ortodox, s-a hotarat sa isi vanda toate proprietatile si-a luat nevasta si s-a mutat la Iasi. Are deja cumparat un teren, vrea sa-si ridice o casa si a primit binecuvantarea Mitropolitului Moldovei si Bucovinei sa tina slujbe in biserica. Asa ca invata romaneste. Sa tot fie 2 ani de cand vocea preotului american se face auzita intr-o biserica ortodoxa din Iasi. Fost luptator in Vietnam, Stephen Holley, in prezent diacon ortodox, a ajuns la noi ca misionar, dupa ce a renuntat la biserica penticostala. Spune ca nu in acest cult s-a regasit, ci in ortodoxie. Impresionat de credinta si evlavia oamenilor, dar si de bucatele romanesti, americanul a parasit, fara ezitare, insorita lui Californie pentru dulcea Moldova. Sotia parintelui diacon Stephen, Mary Patty, nu lipseste de la nicio slujba oficiata de el, intr-o biserica din Iasi. Ca sa nu faca nota discordanta fata de credinciosii din biserica, a invatat cateva cuvinte de slava pentru Dumnezeu, in romaneste. Desi initial au fost surprinsi sa vada un strain predicand in biserica, enoriasii s-au obisnuit pana la urma cu parintele diacon Stephen. Ba chiar cu timpul, l-au transformat in profesorul lor de engleza. Parintele diacon Stephen inregistreaza si o premiera pentru Mitropolia Moldovei si Bucovinei: este singurul preot strain acreditat sa tine slujbe in biserica ortodoxa, ajutat de un monah. Americanul si-a cumparat un teren de 600 de metri patrati la marginea Iasului si are deja planurile pentru o casa. sursa stirileprotv.ro

Regăsirea adevăratei credințe

Pentru că tot suntem în Postul Crăciunului, timp al reînoirii spirituale, al reîntoarcerii la adevărurile de credință, al nevoințelor dar și al căutărilor, m-am gândit să vă dau câteva exemple de persoane care în căutarea adevărului au ajuns la limanul CEL DREPT ȘI ADEVĂRAT AL ORTODOXIEI. Azi exemplul unui fost administrator al unui blog neoprotestant. Vasile Tomoiagă s-a reconvertit la credința ortodoxă. Vasile Tomoiagă a fost administratorul blogului Clujulevanghelic.ro Aceste schimbări în exprimarea scrisă reprezintă efectele reconsiderării din temelii a edificului teologic evanghelic/neoprotestant pe care mi l-am asumat la vârsta de 20 de ani prin ieșirea din Biserca Ortodoxă și intrarea în cultul baptist. Acumulările de incertitudini și tensiuni teologice din anii care au urmat au făcut masă critică odată cu lecturarea mai sensibilă a unui verset din întâia epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni. Intrând în congruență cu învățătura Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică asupra acestei chestiuni particulare fundamentale, am ajuns ca într-un final să renunț la orice pretenție de hermeneutică autonomă a Sfintelor Scripturi. Renunțarea la autonomie hermeneutică și acceptarea fără rezerve a autorității legitime a Bisericii, deasupra oricărui individ, de a interpreta Scriptura m-a lăsat fără rațiunea de a fi protestant. În acest moment sunt creștin ortodox, reprimit după rânduiala canonică.

Program catehetic în parohiile din Arhiepiscopia Clujului în Postul Crăciunului

Ca în fiecare an, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului prin Biroul de catehizare parohială, organizează în Postul Nașterii Domnului, o nouă serie de programe catehetice destinate credincioșilor din parohiile de pe raza Eparhiei. Astfel, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, în cele 6 duminici premergătoare praznicului Naşterii, preoţii Arhiepiscopiei vor susţine la finalul Vecerniei, câte o cateheză, tematica, legată de rugăciunea domnească Tatăl Nostru. Suportul catehezelor a fost întocmite de inspectorul pentru catehizare parohială, pr. prof. dr. Liviu Vidican Manci. precizeaza radiorenasterea.ro.

Proiecte, în Parohia noastră, în acest Post

*Dăruiești puțin, primești mult* În perioada 17.11.2013 – 22.12.2013, în parohia noastră se va desfășura proiectul social –filantropic intitulat * Dăruiești puțin, primești mult* care are ca scop colectarea de alimente neperisabile, haine și încălțăminte ( în special pentru copii), rechizite, jucării, bani ( prin Cutia Milei), care în zilele premergătoare Nașterii Domnului vor fi distribuite celor aflați în situații dificile. Toți cei ce doresc și pot, sunt rugați să contribuie la acest proiect. *Seară de colind* Începând cu data de 20. 11. 2013, ora 17.00, pe tot parcursul Postului Nașterii Domnului fiecare seară de miercuri va fi seară de colind. Astfel după slujba de seară va urma un moment de colinde dar și discuții duhovnicești pe diferite teme. Sunt așteptați toți doritorii și iubitorii colindului românesc de la cei mici până la cei mari.

Program special în Postul Nașterii Domnului

În această săptămână, în fiecare zi, începând cu orele 17.00, avem slujbe în Bisericuța noastră. Miercuri avem Vecernia Mare cu Litie iar apoi *seară de colind* ( la care sunteți așteptați cât mai mulți), dar și discuții duhovnicești pe diferite teme. Programul de dimineața rămâne neschimbat, cu excepția zilei de joi (21. noiembrie) când fiind sărbătoare avem program de duminică.

Avraam - model de asculatre față de Dumnezeu

Sâmbăta aceasta am cautat să puneam la inima copiilor prezenți, un model de ascultare față de Dumnezeu, în persoana lui Avraam. Acesta, dând de mâncare la 3 îngeri, de fapt se învrednicește de vederea lui Dumnezeu. Cei prezenți au înțeles că trebuie să fie ascultători față de părinții lor, față de Dumnezeu și față de învățătorii lor și în același timp să fie și darnici. A urmat apoi atelierul, în cadrul căruia, cei mici au început să confecționeze stegulețe pentru 1 Decembrie și am repetat cântecelele, pe care urmează să le cantăm cu această ocazie. Surpriza de la final i-a încântat pe micuții noștri, care au mâncat prăjitură, caldă, cu mere adusă de doamna Florica, căreia îi mulțumim.